October Love

Azi se implineste un an de cind am intilnit-o pe Rosiuta, astfel incit o sa comemorez intimplarea cel putin aici. Exact cu un an in urma, intr-o zi de marti, la miezul zilei, ma intorceam voios de la gara dupa ce-mi luasem in avans biletul de tren pentru urmatoarea zi. Ma aflam intr-o perioada mai fasta pe plan personal, avind date acele delegatii la Bucuresti, pentru aluminizarea seturilor de oglinzi DK slefuite de mine cu multa truda si pasiune. Dintr-o data ridicam privirea cind ma aflam la vreo 10 metri de intersectie si, dincolo de drum, intr-un peisaj aproximativ pustiu, vad instant o superba fata. Initial ni s-au intersectat privirile vreo secunda, maxim doua, faza la care am citit pe chipul ei ca era din categoria "stiutoarelor" (nu neaparat in conotatie peiorativa) vizavi de persoana mea, dar, mai mult de atit, inclusiv eu aveam impresia ca as fi vazut-o cindva pe undeva...
In decurs de vreo 30 de secunde o "capturasem" deja, apoi am verificat imaginea principala, adica vederea frontala, si... WAW, era fantastica. M-am bucurat mult, intr-o rigoare profesionala sa-i spun. Fie ca voiam sau nu, aveam in subconstient limitarea la acel stadiu de vedere. Din varii motive. Insa dupa 4 luni si ceva, in urma unor imprejurari pe care nu le mai descriu, atasamentul meu pentru acea fata a crescut spre infinit.
Voi incepe ilustratiile cu un extras din al doilea cadru cu ea, pe care-l mai am. Sa vedem ce minuta fina avea...

  
Nu-i asa ca-i extraordinara? Ea e iubita mea secreta.
O sa reafisez si trunchierea din primul cadru ramas valid, care justifica numele pe care i l-am dat, Rosiuta.

Din februarie incoace n-a trecut o singura zi in care sa nu fi intrebat in soapta vazduhul sau incinta personala: Unde esti, iubita mea?
Draga mea Rosiuta, sa stii ca, pe cit posibil, am judecat lucrurile si din perspectiva ta. Chiar si asa, facind abstractie de acel context mai amplu, in care unii urmasi ai fostei orinduiri securiste (cu relatii sus-puse asumate) isi puteau face mendrele la nivel institutional, sa comande imprastierea in mass-media a unor minciuni abjecte si denigrante despre mine, fara stirea si acordul meu, fara vreun temei legal; fiindca presa nu s-ar ocupa in mod normal cu asa ceva, cu "reglari de conturi" pe spete cel mult civile si cu aspecte de asa-zisa moralitate (o umbrela extrem de cuprinzatoare, care inextremis aplicata, mi-ar fi inclus si demersurile mele initiale... de protest si punere sub semnul intrebarii a ideei de meritocratie in capitalism). Deci mass-media n-ar trece peste vointa si pozitia subiectului uman ales de ei decit daca acesta ar fi dement sau infractor, sau cel mult o persoana publica (cu functie in stat, in deplina concordanta cu sintagma, ba mai mult, legea audiovizualului prevede drept la replica in cazul persoanelor publice). Niste mizerii institutionale varsate de surse teoretic mai responsabile si credibile decit vocea unui singur om, care scria pe persoana fizica (adica eu), care imi legitimau suplimentar actiunile ulterioare acelor abjectii institutionale... doar ca prostovanii cu spume, partasi la mizerie si ticalosii cit cuprinde, cu o pozitie mai mica sau mai mare in stat nu si-or fi dat seama, or fi crezut ca e bine cum procedeaza. Trecind deci peste nuantele astea repetate anterior si comprimate, nu cred ca e nimic rau, murdar sau indecent daca mai exista cineva pe lumea asta (in plus, evident) care sa te admire si sa te iubeasca neconditionat. O iubire sincera si pura, posibil irationala, fiindca sentimentul acesta isi are origini in instincte si simtiri, nu neaparat in ratiune. 

In luna Mai a anului curent, spre seara unei zile am reconstituit o posibila versiune de drum al Rosiutei, in dorinta mea de a sti mai multe despre ea, de a o cunoaste. Imi parea a fi studenta si ma gindeam inca de la momentul primei intilniri a ei ca poate o fi venit de la Universitare. Totusi estimativ, imi parea un drum cam lung de parcurs la pas, mai ales pentru o fata. Dar admitind ipotetica iesire de la ore la si :50, timpul necesar a rezultat in grafic, chiar un pic mai scurt, iar pentru acuratete mersesem mai incet decit ritmul propriu normal. Cronometru (pe care nu l-am resetat nici pina-n ziua de azi) indica 17m46s, care cumulat la 13:50, ar rezulta un 14:08. Fata de 14:09 inregistrat in exif-ul imaginilor. Apoi ceasul de la telefon tindea sa fie un pic in avans, deci chiar cam pe acolo eram. Sigur ca existau o multitudine de posibile directii si destinatii, iar acest test arata doar ca era plauzibil ca ea sa fi venit de la Universitate.

Luna trecuta, dupa terminarea oglinzilor principale DK, am ales sa lucrez ca un salahor la o cunostinta (la inginerul cu mitele). Trebuia sa zidesc un zid deasupra unui gard de asemenea din zidarie de aproape 3 metri inaltime. Podeaua provizorie, cu rol de schela, am acceptat-o intrerupta la un capat, in ideea ca ma obisnuiesc eu cu situatia, sa am grija. Dar totusi in focul actiunii, obisnuinta mai mare era aceea de a avea permanent suport de sedere, pina cind  m-am dat inconstient in spate si mi-a pierit "pamintul de sub picioare". Era gol, acea grinda de tocarie fiind adaugata ulterior, iar zidul avea cu doi boltari mai putin si, prin urmare, un acoperis din tabla (situat la hotarul exterior) iesea cu vreo 10 cm mai sus decit zidul nostru. O descriere comparativa cu ceea ce apare in imagine. Multumita reflexelor native, m-am blocat din scufundarea fulgeratoare, cu ambele miini, de coltul acoperisului casei, respectiv de zidul nostru  din dreapta si muchia cotetului de la vecinu'. Prima impresie instantanee a fost ca m-as fi taiat adinc in muchia aia de tabla. La brat, populat de multe vene. M-am uitat repede si noroc ca nu ma taiasem, doar julituri si taieturi superficiale in cite doua locuri in ambele parti, stinga/dreapta, la brate si la coaste. Urmatorul gind a fost de constientizare ca m-as fi putut cocolosi grav pina jos, la stabilizare. Si ma gindeam la iubita mea, ca n-as mai fi putut sa ma ocup s-o iubesc. E si iubirea o stare de spirit, chiar un mod de "a fi". S-ar putea interpreta ca un egoism, dar eu nu-l vad asa.

Ma consider a fi printre ultimii credinciosi in zei, sau oameni superstitiosi, dar daca e sa cred in ceva, ar fi in semnul venit dinspre Rosiuta, in noaptea meteorilor sau a "stelelor cazatoare" cum li se spune in limbaj popular, de pe 12/13 august, anul curent, bineinteles. Asa cum mai scriam atunci la cald, era o ploaie saraca, vazusem doar doua "stele" de luminozitate crescinda in vreo 20..30 minute de sedere pe terasa observatorului, cu ochii in cer. Iar cind m-am ridicat sa string patura, am mai stat totusi un pic, nu prea mult, cam 4..5 secunde... privind in zona aceea, normal. Timp in care a aparut "semnul divin"... o stea cu luminozitate mai mare decit precedentele doua, spre limita superioara a ceea ce te poti astepta de la fenomenul asta ceresc.
Nu stiu daca ar fi fost de bine sau de rau, dar l-am asimilat ca pe un semn de la iubita mea, Rosiuta.

In ultimul an am trecut de multe ori pe la locul intilnirii spontane, dar din pacate a ramas o scena pustie, fara acea fiinta minunata.

Da... la orele 14:09 se implineste fix un an. Saptaminile, chiar lunile trecute, preconizam un moment al postarii acestui subiect cam la aceeasi ora, sau un pic dupa. Insa acum am alte situatii pe cap si-l postez in avans (la orele 10:42), fiindca n-as vrea sa fac cumva sa nu apuc sa-l postez azi.

Extrapolind o vorba populara, s-ar spune sa iubesti pentru a fi iubit. Numai ca in societatea moderna tre' sa fii curvoi, o entitate alunecoasa, nedefinita, o emanatie care sa ia forma incaperii. Eu simt ca Rosiuta (cel putin imaginea acelei fete) va ramine pentru totdeauna o parte a sufletului meu, aflat oarecum in expansiune... precum universul fizic cel mare.

Premium... shapes

A inceput perioada clasica, de toamna, a metalizarii oglinzilor de la Tavi's Optical. As fi vrut s-o incep cu o saptamina mai repede, adica pe 25-09, dar nu s-a putut fiindca la fabrica aveau ceva revizii tehnice ale instalatiilor. Deci ultimul pas din procesul destul de lung al realizarii oglinzilor. Inca n-am hotarit cite seturi sa duc la aluminizare in sesiunea asta. Aveam un client interesat, tot din America. Daca nu s-o razgindi cumva, poate o sa le fac pe toate 4 disponibile.

Din nou foarte multe gagici la Bucuresti! Niste fluxuri de trafic naucitoare, la care nu faceam fata, mai ales pe culoare la metrou... adeseori m-as fi tot intors, dar nu se putea chiar asa. Iar in buimaceala asta creste procentul rateurilor, reactiile necesitind un oarecare timp de ajustare, pozitionarea corecta nefiind chiar instantanee. Desi eu as fi vrut sa le vad mai bine pe toate cele de foarte buna spre extraordinara calitate. Dupa un inceput mai slab m-am reabilitat cit de cit. Ca punct de restartare am remarcat-o pe una de foarte buna calitate in metrou, care m-a dus la statia de la Politehnica... pe acolo nu tin minte sa mai fi fost vreodata. E un bulevard foarte bun, cu lumina buna pe fluxul ce vine de la metrou. Sigur, la citeva zeci de metri, cind se mai disipeaza. Acolo era si un complex mare, cu magazine, posibil si multinationale. Aveam impresia ca o mai vazusem pe gagica asta... poate doar o impresie falsa pentru ca semana un pic cu o actrita de prin novelele mexicane... din anii cind aveam conexiune tv si mai vedeam cite una. Imi scapa numele actritei, ma refer la aia care era combinata cu Levy.
Iar la prima ora a diminetii o cautasem si pe fata aceea foarte calumea de la medicina, vazuta in urma cu un an. Mai scriam si atunci pe FB, ca aproape ca as fi intrat cu ea in cladire. Trebuia sa inceapa anul universitar, insa era pustiu acolo. Poate mai tirziu sa fi inceput deschiderea. 
Au fost mai multe, poate o sa mai revin si cu parte descriptiva sau cel putin cu alte imagini de pe acolo. Sa selectez citeva. Evident ca nici de data asta n-am putut sa-mi fac nici o iubita. Nici pe Rosiuta n-am vazut-o ca prin vreo minune. Mai teama mi-e sa n-o vad cumva si sa n-o recunosc!

Apropo de titlu, fiinta umana implica o complexitate mai mare si vointa proprie, implicit un fond deloc neglijabil. Comparatia ar mai merge aparent fortata si pe fond, in relatia cu observatorul extern si strict pe categoria oglinzilor, care reflecta mereu... si te poti vedea chiar pe tine insuti. Doar aparent, repet, intrucit tot de tine depinde.

PS (3-10, dimineata): Asa-zisul client din America, care se aratase destul de sigur cu doar saptamini inainte, pare sa fie maimuta. Vreunul dintre dementii aia handicapati mintal. Viermanosii aia aciuati in balariile netului. O sa-mi mentin planul initial de aluminizare a doua seturi in perioada asta. Poate intr-un viitor incert sa merg pe ideea construrii set-upului de testare interferometrica a intregului sistem de doua oglinzi. Fiindca ar merge valorificate mai bine. Asa-i la besini.

PS2 (4-10, orele 1:10): Asa se intimpla cind sint tentat sa cred ca incep sa dau mai eficient din componente... se amesteca si maimutele printre virtualii clienti. Nu le pot bloca.
Aici era in apropierea statiei Politehnicii, unde m-a dus prima debarcare mai metodica. Spre finalul desfasurarii mele pe acolo, am revazut-o pe o alta gagica, aia venind din sensul opus, in contralumina. Cred ca tot in apropierea unei facultati oi fi vazut-o si prima data, insa stiu sigur ca o mai vazusem.

Apoi, la piata Victoriei, l-am vazut si pe Plesu (imbatrinit de-a binelea). Era la trecerea unei stradute, venea din sens opus. Doar vizual l-am vazut, desi as fi putut consemna momentul. Ma intorsesem o data din gura metroului, fiindca urma sa iasa o bulanoasa calumea, cu o pinza alba pe ea... si voiam s-o vad mai bine. Si dupa faza respectiva, cind ma indreptam din nou sa reintru, l-am zarit pe Plesu dincolo de straduta semaforizata. Oi mai adauga miine citeceva, acu' vreau sa mai vizionez pe YT.

PS4 (4-10, orele 21:01): Trec acum la incinta locului meu de masa, care a devenit traditional si suficient de discret. Locul fiind minjit cu urmele campaniei electorale. Am iesit tocmai bine de la metrou, cu o gagica blonduta, inalta, de buna calitate. Erau doua echipate-n albastru, de pe la ceva reprezentanta. Au coborit tocmai bine, altfel intirzierea crescinda mi-ar fi bulversat programul.

 

Pe urma in mare graba m-am indreptat spre Piata Unirii, avind si ceva scheme schitate de pe net ale strazilor relevante, cu punctele cardinale. Doar ca n-aveam busola iar de la sol nu se poate repera prea bine configuratia. Deocamdata o scena din subteran, apoi o sa revin la suprafata.

Aveam de mers pe bulevardul Unirii, la magazinul f64... voiam sa-mi iau de acolo niste ustensile de curatare (o pompita din cauciuc si o pensula retractabila, din carbon). Aproape de ora 15, Soarele incepuse sa coboare, m-am uitat in jur si am reperat corect bulevardul (stiind ca tre' sa fie spre E), dar ca sa nu merg cumva aiurea am incercat sa mai intreb si trecatorii. Desi la situatia data, nu-mi vine sa mai intru cu nimeni in discutii... le-am intrebat mai intii pe doua maturatoare... iar alea nu stiau. Pe urma l-am intrebat totusi pe altul cu o bicicleta, la trecerea de pietoni... ala stia. Asa incit am mers la sigur, nemaiavind timp sa ma invirt aiurea. Eram in graba, dupa cum spuneam, dar nici chiar atit de mare incit sa n-o pot vedea mai bine pe o tinara doamna, de buna calitate, care venea din sens opus pe linga fintina imensa din acea zona. Asta nu m-a sabotat ca alte proaste "stiutoare". Am mai extras deci niste imagini ale acelei fintini.

As mai fi vrut sa-mi cumpar un laser verde pe care gasisem ca l-ar furniza Emag-ul. Sigur ca avem si-n Craiova magazinul asta, dar probabil numai la centru or avea produsul pe stoc. Oricum, nu mai aveam timp. Poate data viitoare. Mi-ar fi util la unele teste optice, interferometrice, pentru lumina monocromatica pe care o ofera.
Si-n trenul de intoarcere am mai avut ceva gagici in vagon, care era de ala necompartimentat. Pe una dintre ele, aflata pe celalta coloana de scaune, o vedeam spre finalul calatoriei, printre scaune, intr-un unghi fortat, in cros, cum ar veni... era tare frumoasa din profil, citind intr-o carte dupa ce se saturase de tableta. Pozitia mea era mai instabila, dar am reusit s-o vad destul de clar cu cealalta "pereche" de ochi ai mei, cei pentru stocare, in vreo 3 cadre. N-as avea nici o problema s-o exemplific, dar am zis sa le tin pe astea pentru un eventual album care ar conta. Nu pe net.
Astfel, prin amintirile cu gagici, calatoriile mele devin mult mai bogate, incomparabile cu vremurile in care stateam si ma invirteam ore in sir numai in parcul IOR. Prima calatorie in scopul aluminizarii fiind consemnata prin iunie 2003, cind am fost cu grasu' (ceva cunostinta sau ruda a lu' Normalu'). Dar s-au estompat pina spre disparitie amintirile stocate doar biologic, care erau strict personale si nepalpabile. Adica o evolutie importanta si-n planul asta.

PS5 (9-10-19, orele 14:28): Am mai fost ieri la Bucare. Iar m-au refuzat toate gagicile de care as fi fost interesat sa le cuceresc. Apropo, am revazut-o si pe cea de la Medicina, in proportie de 95% ea era... ca s-a mai schimbat un pic. Ma mir intr-un fel deoarece acolo nu erau fluvii de studenti la strada, ca la economie sau derivat din asta, nu mai retin. Erau mult mai putini, pe unul l-am recunoscut ca era in acelasi grup cu gagica si-n urma cu un an. Deci numai ea putea fi. Si-a mai vopsit parul, terminatiile in blond. Cred ca si la gura s-a tunat un pic, sa fie trendy. Practic, toate fac sex si se presupune ca la rindul lor ar sti sa iubasca...
- add PS5: La piata Romana intrase un mitut negru, mai amarit, pe sub o masina la semafor. La momentul demararii masinii, niste pietoni au batut in geam la ala, sa-l atentioneze... si soferul a oprit un pic, astfel l-am vazut pe mit iesind in strada. Apoi mi-am continuat plimbarea pe trotuar spre statie, iar dupa vreo 5 minute le-am vazut pe doua fete venind tot dinspre zona aia a intersectiei... una avind mitul in brate. Il luase, poate sa-l fi salvat pe termen mai lung. Acesta fiind deci un aspect pozitiv in ceea ce le priveste. Am si un cadru cu ele, care imi va aminti faza respectiva.
- add PS5 (22:45): Da, inca un set DK, D170mm, de la Tavi's Optical. Pentru azi am adus suportul de fixare a aparatului foto, pe care l-am montat, sa stea cum trebuie. La cea de saptamina tracuta ma chinuisem sa-l tin in mina. Sursa de lumina e in afara casei, la 11..12m, aparind pe cadre si ceva rizuri variabile, de la turbulente. Acum am captat scurte filmulete intra/extra, ceea ce dubleaza senzatia perceptiva fata de liniaritatea perfecta a umbrelor ideale (null). Are o supracorectie centrala infima, ideea nici nu era sa afisez ceva pe care sa nu se vada nimic. Dar zona fiind centrala, aceea cu toleranta mai mare la abateri, estimez fara indoiala ca oglinda e delimitata de difractie, pe criteriul modern, mai exigent, avind raportul Strehl cel putin 0.94. Cind oi putea sa reiau lucru, ma voi orienta prioritar spre componente necesare testarii interferometrice null, apoi, preferabil, un soft de evaluare care sa-ti returneze cifre exacte, calculate din masuratori. Asa s-ar promova seturile DK mai bine.
* Mai aveam un Ronchi puternic (cum i se spune), in extrafocal. L-am adaugat si pe asta. Gilca de la marginea din dreapta e o vignetare, cred ca de la unul dintre ciocurile clemei de sustinere a secundarei.