Eticheta vs. Continut (2)

Mai scriam in decemvrie anul trecut, la sertar, ceva despre zicala ca "nu haina il face pe om". Tinde sa devina o pasiune pentru mine analiza pe baza de argumente a formei negate, cum ca haina l-ar face pe om. Ma amuza.

 

Am gasit o imagine publica, si prefer sa ma prezint aici numai pe mine, intrucit aceasta poate ajunge in mediile academice. Totodata, imaginea e la rezolutia maxim disponibila.

Hey, look there... it's Teiv Octeiviăn!! 

 

 

Teiv Octeiviăn, YOU ARE THE MAN!

Toate imaginile au istoric in spate... mai slab sau mai puternic, depinde.

[Pentru inceput sint necesare niste precizari:

.... de completat, fiindca s-a facut tirziu. Incerc sa concluzionez postarea in noaptea asta... 

Fazele astea sint penibile, insa nu tocmai neglijabile. Altcineva mi-a sugerat sa fac abstractie de ele, de ambele.]

 

Asadar, sa aflam povestea completa, cum ma nimerisem eu acolo, intr-un atelier. Intre cadetii la costum. Nu ei intre noi. Si cu cineva tot de la noi in spatele obiectivului foto cu care documenta vizita. Pur si simplu ma aflam acolo cind au intrat ei, ma spalasem pe miini la bazinul din coltul respectiv, fiind oarecum separat de vizitatori. Nici nu eram chiar umar la umar, cred ca se vede suficient de clar! Pai, cum asa?! E din cauza ca nu-mi zisese nimeni, "ba, dispari din peisaj... arunca-te pe burta, baga-te sub masa"... ceva, orice... ca atunci m-as fi evaporat. Dar pentru asta, ar trebui sa stie unii de altii, ce face fiecare, ce intentii are, ce strictete acorda regulilor de eticheta etc. Si, bineinteles, sa se puna de acord.

 

Eu nu refuz nici sarcinile de munca efectiva, nu-s fatarnic, nu fac lucruri de mintuiala, ca sa para ca le fac. Asa am fost dintotdeauna... inca din copilarie, inca de la memorabila descarcare a transportului de BCA-uri, din primavara lui '91, care ne venise la Ineu... nu ma plingeam de bataturi si julituri, in timp de altii eschivau. Totusi pot afirma cu siguranta ca n-o sa-mi cumpar special costum, sa fiu acolo la costum, cit timp eu am ca sarcini si unele precum cararea unor geamuri la format mare si destul de groase sau finisarea unor discuri metalice.

Deci, sa revenim. Ma spalasem pe miini dupa ce curatasem niste discuri...

- Erau chiar discurile din inox, care imi intrasera in sarcina sa le ajustez. In forma lor bruta fusesera taiate la jet de apa, aveau o conicitate inerent tehnologica, o oarecare abatere de la circularitate (peste limita adoptata de mine ca fiind admisibila), rugozitate mare pe cant, niste proeminente (de regula doua diametral opuse) si lipsa fatetului. Mai erau unele discuri amestecate, sa le spun finalizate din flex, la care eu spuneam scurt "pas". Le-am preluat si le-am facut asa cum am considerat de cuviinta. Aducind-le la o variatie maxima a diametrului in 0.3mm de la un disc la altul si la o abatere de la circularitate in maximum 0.1mm.

 

Slefiurea pe cant o faceam pe un slefuitor cu folie abraziva, in special la inceput in mod diferentiat. Le-am mai scos si din conicitate odata ce le "bagam pe rotund", iar fatetarea o faceam la inceput pe un strung pentru opticeeni, apoi cu unele modificari tehnologice. Mai aveau nativ acea diferenta diametrala de 0.3mm, ba chiar mai mare. Pe cele mai mici nu le-am bagat complet "pe cilindric", ca sa nu le micsorez prea mult. In privinta aprecierii rezultatului, sigur ca e mai discutabil. Dar eu, repet, le-am facut cum am considerat de cuviinta ca trebuie sa le fac, in raport cu scopul dat.

- Mai la inceputul prezentei mele acolo, mi-a mai intrat pe miini refacerea unor desene 2D de executie a unor piese simple spre banale, in comparatie cu ceea ce mai facusem profesional pe unde mai fusesem inainte. Desenul tehnic e o parte elementara si fundamentala a ingineriei mecanice. Chiar am consultat niste STAS-uri pt. inelele de sigurante elastice, identificind niste neconcordante la grosime. Apoi am discutat personal cu beneficiarul, sugerindu-i corectia, sa nu se trezeasca ca n-o sa-i intre siguranta in canalul unei piese ceramice.

Stiti de ce am facut toate astea (si as fi putut face infinit mai multe)? Din ETICA profesionala. Si pentru ca noi sa nu ne facem de ris. De asta.     

Ca o parere personala: nu-i nici o rusine sa nu stii ceva anume si sa recunosti ca nu stii. Nimeni nu le stie pe toate, n-are cum sa fie multilateral specializat. N-ai cum sa le stii daca n-ai pregatire intr-un cutare domeniu ori ceva anume aplici foarte rar. Important e totusi sa si stii ceva anume.

 

Copilaria mea a fost in anii '80, cu serialele americane de la sirbi, cu neajunsurile comunismului. Apoi la inceputul anilor '90, cu Senna, mai tirziu cu Moore, cu atitea si atitea proiecte personale... si ma refer la proiecte care sa includa activitatea de proiectare. Paradoxal, nu? Cu "vremea dialogului" la Protv. Cu un Tudor Popeschiu... in forma sa maxima. Cu antrenamente spre a deveni golfeor profesionist odata cu intrarea in noul mileniu. Si, de ce nu, cu un late Vatafu, Sabrina si altii la facultate... prin umila mea postura de inginer mecanic, inginer plin. Poate si cu un material genetic sigur nu de geniu, dar totusi suficient de consistent. Eh, in aceste conditii, devin slabe spre nule sansele ca cineva sa-mi demonstreze prin argumente faptul ca eu n-as fi rational!

Nu se stie de dianinte ce iti va reusi, importanta e ATITUDINEA! Asta sigur tine de tine. Iar prin atitudinea potrivita, apare posibilitatea ca, dupa un timp, sa se mai stie ca a existat odata un Teiv Octeiviăn! 

 

Deci, cu celebra vesta devin prezentabil! O sa merg la gagici, sa ma ia de barbat, ca sint si eu pe aici, in speranta ca o sa aprecieze mai mult continutul decit eticheta!

Nu poate exista batrinete fara tinerete si moarte fara de viata!! 

 

PS [10.02.2026, 22:25]: Noi proiectam aici la uzina. Am avut o perioada de iarna (si inca am) foarte proasta, spre deosebire de iarna trecuta (24'-25'), cind am studiat atitea design-uri opticiene de obiective foto. Cu chiu cu vai, mi-am facut dumineca formatele (cu indicatorul) si A4, si A3, fiindca nu trinteam vederile asa aiurea. Solidul e facut prin metoda moderna (sau ameliorata) de proiectare. Una foarte eficienta. Mai intii am masurat cit am putut de precis sistemul ala fizic provizoriu, apoi l-am modelat si am desprins distantele. Tot as vrea sa aplic metoda asta, dar pe ansamble mai complexe. Pare ca numai pentru mine o s-o aplic, se proiecteaza foarte calumea si eficient. Poate oi modela si reductorul de la Sabrina, il am prin laptop, sa-l readuc la viata. Dar pina atunci, sa vad unde mi-or putea face celula tripletului, unele cote is mai pretentioase. A doua prindere trebuie facuta pe un dorn, centrat o data si bine.

 

Am devenit Carturar!

Din toamna acestui an, mi-au revenit parca simtirile inceputurilor mele astrometrice... ale acelui instinct continuu de explorare tehnica si dimensionala... cum era in anii '90. Se intimpla odata cu drumul meu prin tirgul de vechituri de la Valea Cascadelor, in luna Octombrie. Acolo am gasit cartea "Laboratorul...", in stare chiar foarte buna, fiind si foarte ieftina (5 lei).

[Mai mentionez ca o paranteza: tot atunci am gasit un binoclu istoric, Zeiss, 8x24, aflat in stare buna... si care, conform unor indicii, ar data de prin anii 1912.. 1913. Nu-i model militar, dar e istoric, totusi. Se remarca printr-o buna aliniere a celor doua lunete, fata de multe rahaturi ale zilelor noastre, si o imagine foarte placuta (desi e adevarat ca diametrul mai mic al obiectivelor favorizeaza calitatea imaginii spre periferia cimpului.)]

 

Prima mea carte astro, pe care am gasit-o in casa parinteasca, a fost "O calatorie prin Sistemul Solar", de Cecil Folescu. Se intimpla in primavara lui 1992. La scurt timp, in vara aceluiasi an, am mai gasit "Cartea Astronomului Amator" si "In cautarea Astrilor". Urmate de "Invitatie la Planetariu"... cred ca prin toamna lui 1992. Apoi, prin Noiembrie spre Decemvrie 1992, dl Velichi mi-a imprumutat "Construiti un telescop", scrisa de Nadolschi V. Din 1993 mi-a aparut "Observatorul Astronomului Amator" si am obtinut o copie (prin uzina Electro) a cartii "Laboratorul...", dupa exemplarul pe care il avea Velichi. Cartea "Cerul..." n-o avusesem deloc, doar am accesat-o cindva la sala de lectura, prin '95..'97.

Cum eu aveam de pe atunci o afinitate pentru Colectia Cristal, Ed. Albatros, mi-am propus acum sa-mi reconstitui acele carti, de prin anticariate, in primul rind colectia astro. Am gasit in prima faza doua dintre ele (ma rog, una plus Cerul... pe care trebuia s-o includ acum) la un anticariat parca din Arad. Apoi, C. A. Amator se incapatina sa nu apara disponibila pe nicaieri. Am inceput o misiune de vinatoare a C. A. A.! Pina am reusit s-o gasesc in stare f. buna. Iata si imaginea completata:

 

 

 

Desi trebuie spus ca hirtia era foarte proasta in aceste carti, mai cu seama in anii '80 (1986), fiindca in anii '70 erau considerabil mai bune. Si ma refer la aceeasi colectie Cristal, nu generalizez. Era o carte ieftina, accesibila tuturor. In paralel cu interesul meu pentru subiectul astro, mi-am comandat mai multe carti din colectia Cristal:

 

Apoi am comandat si albume foto. Acelea datate si in spiritul unei documentari istorice imi par a fi mai interesante, inclusiv cu scene urbane... care atesta niste treburi factuale de la vremea lor, un grad de civilizatie si dezvoltare, niste obiceiuri... lucruri de astea care nu se mai intorc.

 

Desi stiam de ea din urma cu multi ani, ma mir ca n-am cumparat-o pina acum... cartea lui H. King, despre istoria telescopului. Initial a aparut prin 1955. Iar eu am optat pentru editia care e de o data cu mine, 1979. Pe astea nu le mai gasesti noi/nefolosite... deci aveam un pic de stres, nestiind ce anume o sa primesc. Am comandat-o tot prin noiembrie, costul efectiv fiind 36 USD, dar cu transportul cam umflat, la ~40 USD (printr-o firma subsidiara UPC Global). Alesesem una despre care se spunea ca-i in stare f. buna, dar ca-i "corner flipped" pe prima pagina alba. Am tot intrebat inteligenta artificiala ce inseamna aia... aflind sumar ca fusese ori trimisa pentru recenzii, ori unor bibliotecari, ori suprastoc, adica nefiind destinata vinzarii. In final am primit-o si m-am bucurat ca era, intr-adevar, in stare buna. Coltul acela lipsa, fiind si-n partea de sus nu mai conta prea mult.

 

La citeva zile dupa ce o comandasem pe asta, am decis sa iau una si din editia 2003, noua, prin intermediul unui magazin din ro, dar adusa tot din US. A costat cu totul 167 lei. Totusi, nu m-as fi asteptat sa aiba ilustratiile tip poza in halul ala... De citit, e buna, o rasfoiesc pe asta... 

 

Si-n fine, am gasit un corp de mobilier la IKEA, tocmai potrivit spatiului si scopului meu... sus i-am mai facut un compartiment si pentru ceva aparatura foto. 

 

Da... am ramas iar tintuit in puscaria asta, si-n "noaptea dintre ani", cind e acel vid calendaristic. Zilele trecute, incercam si eu sa-i mai scriu cuiva cite ceva pe WhatsApp... dar era doar o aflare in treaba din partea mea. Mi-am dat seama ca nu apreciaza deloc si n-are rost. Totusi, daca i-as fi zis despre Cecil Folescu, cred ca o dadeam pe spate!!  

 

PS [1.01.2026, 19:25]: La multi ani, nea Ion! La multi ani, nea Costel!  

 

Dubla Masura

Mai aveam un alt subiect preconizat, dar vin cu asta care e la cald. 

A. Inca din data de 12.12 a intrat in tara (adica in Bucutresti) cel mai nou subler achizitionat pentru inginerul de la Tavi's Optical. Domeniul 0..200mm, digital, falci lungi si fara tija de adincime. Exact ce-mi trebuia si mai cautasem un astfel de model in toamna lui 2024. Atunci insa n-am mai cumparat nimic. L-au tinut boii de la posta blocat 10 zile, il comandasem la o firma din UK. Au mai si muls de pe mine 100 lei, ca vamuire, jegurile astea de autoritati, desi eu aveam impresia ca Bolojenii vor taxa suplimentar coletele non-UE doar de la anu'. 

 

E foarte calumea sublerul asta, se inchide bine, are finisare buna, culuseaza bine si suficient de ferm. Masoara bine, precis, fiindca repet: e o diferenta intre rezolutie sau diviziune, respectiv acuratete. E de buuna calitate. Nici n-a costat prea mult (72 lire pret efectiv). M-am mai bucurat si eu un pic azi, reusind sa "recuperez" coletul. 

 

 

Pe de alta parte, asta e inca o preocupare a mea care nu-mi faciliteaza la gagici savirsirea relatiilor de dragoste!! Dar astfel de achizitii merita mici sacrificii, adica sa maninc pita cu CASCAVAL si usturoi.

  

B. Experienta mea in compania de stat va fi, pina la urma, o postare separata.

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectului, cu tot felul de considerente care tineau de efectul spectrului secundar si echivalarea acestuia cu imaginile oferite de alte obiective mai mici, ba chiar simplete.

Iar acum i-a venit timpul... fiindca dupa finalizarea opticii tripletului Taylor, n-am intrat in pauze sau in vacante, ci am continuat aproape neincetat sa-mi valorific weekend-urile pe acasa, pina la jumatatea lunii noiembrie (cu o singura exceptie).

 

Odata cu actuala reluare a temei, ma hotarisem la un diametru util D=160mm, N=15 (F=2400mm)... o potrivire a cifrelor, ba chiar un multiplu de 4x odata cu "acromatizarea simpletului" D40/2400mm, de la care pastrez multe amintiri din perioada respectiva. Doar ca nu reuseam sa tin acromazia in limite admisibile, pe care le-am stabilit a fi o echivalenta cu actualul dublet tip Clark din observator, D100, F1200mm, BK7/H-ZF6 (N-SF4). Numai folosind un flint ceva mai special, tineam relativ aproape (la F2400) randamentul virtualei lunete mari, comparativ al celei pe care o am deja.

- Am analizat multe combinatii de flinturi, pornind de la dispersia partiala relativa (valoare din cataloage), iar ca favorite pornesc: S-NBH8 si F7 (cu plumb) de la CDGM (pentru care as fi fost nevoit sa cresc focala la 2600mm).

- Ba chiar am trecut la designul Fraunhofer (aplanetic, coma nula), fiindca treaba e serioasa; sau Baker daca cumva as ajunge sa folosesc SF2 (ori echivalenti).

Pentru facilitarea comparatiilor, am aplicat niste factori de corectie ai scarii de reprezentare, cit si a marimii defocalizarii radiatiei centrale:

 

- Acasa aveam acea placa din flint SF1, pe care o procurasem prin dec. 2020, de care ma atasasem; si la care am stabilit sa nu renunt... doar ca fusese debitata aiurea de catre vreun ghiolban in istoricul ei mai indepartat, care o fi zis: "lasa, ca merge si asa (le-o fi trebuit pentru diametre utile de 150mm sau 153..155 de ebos)". Dimensiunile placii la stadiul patrulater erau 172x166.2mm, la care a i-a mai dat in cap doua oara, taind excesiv de mult doua dintre colturile alaturate. Deci maximum diametral obtenibil era putin sub 163mm. Iata si plansa aferenta discului SF1:

 

- Pentru D160mm, mi-ar fi trebuit diametrul brut 167mm, situatie in care inginerul trebuia sa gaseasca solutii. 1. Sa admit zone plate la periferie? Ar fi fost prea mari! 2. Sa reduc diametrul util, poate la un maximum de 158mm (similar primului meu Dall-Kirkham)? Cu un inel suplimentar intr-o montura dedicata diametrului brut 167mm si discuri egale? sau 3. Venisem cu o spatiere excesiva de 20mm, din proiect, in care mai cistigam cam 1mm in raza pupilara pe R3... astfel devenind fezabil diametrul util D160mm.

In fine, solutiua 4. Mai aveam totusi o placa S-BSL7, mai subtire decit "optimul" adoptat al grosimii la centru, pe care il consider a fi de 18mm pentru un design Clark la parametri dati. Astfel, cu limitarea data de grosime, imi permiteam sa tai inca un disc pentru lentila convergenta, la acelasi diametru, 162.5mm. Focala stabilita la momentul acela era 2600mm, pt. dublet.

Pe placa bruta masurasem grosimea maxima cam 16.7mm (si ma gindeam la un minim de 16 pe piesa finita), pe care evident ca am incercat s-o maximizez din plasarea decupajului discului meu. Placa avea niste gîlme pe ambele parti.

 

Ii stabilisem cum e cu bazele, mai taiasem doua discuri din geam float, ca discuri unelte la Db=167 (pentru reutilizare cind o fi cazul) si am bagat-o pe raza. Gîlma de pe suprafata exterioara, desi fiind relativ periferica, se incapatina sa ramina vizibila.

 

Totul a mers bine pina cind mi s-a scurtcircuitat creierul, grabindu-ma la o etapa la care nu era cazul sa te grabesti... deh, asta e riscul si astea-s conditiile... Blocasem lentila prea bine pentru a doua suprafata, sigilasem marginea si cu vaselina. Am curatat cit de cit vaselina, dar nu suficient de bine si aveam impresia ca intrase suficienta apa, moment la care am bagat o dreavă, sa fortez desprinderea, pe o muchie a lentilei cu fatet practic inexistent... si astfel i-am belit marginea. O dubla ciupitura, inclusiv pe suprafata... ceea ce devine iarasi un "game changer".

 

 

Se facea timpul sa ma intorc la Bucare... la "proiectarile" pe care le am pe aici. Dar socoteam inca din tren, pe telefonul din dotare, cam ce insemna scaderea focalei cu 100mm, adica la 2500mm. Iar, sub premisa unei estimari care s-a dovedit a fi foarte apropiata, pentru noua valoare R1/2, scaderea asta insemna sa mai iau o zecime de mm suplimentara la margine, de care aveam mare nevoie!

Am revenit in urmatotul weekend (decalat pe ziua de luni), cind te cacai pe tine de frig in camera (ba mai cald cred ca era la hala nr. 1, unde lucram):

 

Masurind mai precis grosimea la centru, aceasta e 16.65mm, dupa abrazivul #120. Ciupitura de pe suprafata optica o sa iasa pina la sfirsit, cealalta de pe marginea cilindrica e doar estetica, desi m-a ofticat destul de grav. Estimez ca o sa ramina 16.3mm grosimea la centru dupa slefuirea fina, fapt pentru care ma pot considera multumit, totusi. 

- Ca o paranteza: Odata cu regindirea proiectului, am mers cu toate pe focala unitara de 2500mm, ca variante finale pentru flinturile mentionate. Diagramele in spectru F-C fiind urmatoarele:

 

 In utilizare fotografica, cu filtru galben, se va curata haloul albarstru, rebel.

Am mai taiat alte doua discuri unelte si am degrosat inclusiv lentila 2, deci i-am dat o forma obiectivului:

 

Aproape ca as mai fi mers acasa si weekend-ul care urmeaza, de inceput de decemvrie, intrucit se anunta o incalzire a vremii, dar nu mai am geam de 15mm. As mai fi taiat niste discuri unelte... ar fi trebuit sa mi-l comand mai din timp.

Anul viitor o sa trebuiasca sa incep cu realizarea in forma definitiva a unor piedestale de slefuire si polisare, pentru diametre mari (120..250mm), cu placile facute calumea, din dural, plane. Nu merge "pe genunche".

Zilele astea m-am chinuit sa scot de la inteligenta artificiala un pret estimativ al sticlei de referinta, BK7, ma rog, echivalentul CDGM... si pina la urma mi l-a dat ceva in intervalul 18..35 USD/kg. De aici am factorul de multiplicare pentru flinturi. Inca nu solicit oferte de pret, fiindca trebuie sa string ceva bani. Eram tare curios si incercam sa-mi fac o idee cam cit ar putea costa flinturile alea. Iar ca raport intre Schott si CDGM se pare ca ar fi mai ieftina sticla chinezeasca cu 40%..50%.

Ma bazez pe dubletul tip Clark, D156/2500mm, nu stiu cind oi reusi sa-l termin, dar o sa fac tot ce pot.  

Lunelele clasice, acromatice si mai mari ar fi si mai spectaculoase, dar le scade eficienta, pastrind o plafonare a raportului focal cam la valoarea 16. 

De pe acum: Ramas bun, An Optician 2025!   

The Winning Lap

De-a lungul timpului, activitatea astrometrica a inginerului-optician a implicat construirea propriei instrumentatii de baza, dupa cum urmeaza:

- am inceput prin construirea telescopului newtonian al astronomului amator (2003, cu origini inca din 1992);

- apoi am abordat sistemul cu doua oglinzi, gregorian si Dall-Kirkham (anii 2008..2009);

- din 2010, am revenit la optica refractiva, construind lunetele simplet ale astronomului amator, la deschideri utile de 28, 38, 40 si chiar 60mm;

- apoi astronomul amator a evoluat, trecind la obiectivul dublet acromatic (78/1200mm in 2013).

Sigur, in anii urmatori, ba chiar pina in prezent, in mod continuu mi-am perfectionat metodele de lucru... axindu-ma pe sistemele DK si dubletele acromatice... dar un punct comun pe care mereu ma straduiam sa-l exploatez la toate aceste instrumente pe care le-am construit a fost captura fotografica... doar pe cimpuri mici, paraxiale. Observatia vizuala are un anumit farmec, dar e subiectiv si personal... eu voiam totusi sa ramina ceva mai mult in urma mea, mai mult decit niste coji de seminte sau excremente. 

 

- si iata ca, in 2025, inginerul optician ajunge la inca o piatra de hotar... faurind setul de 3 lentile al primului obiectiv cu adevarat fotografic de la Tavi's Optical; deci acum sint pe cale sa construiesc obiectivul fotografic (triplet Taylor) al astronomului amator.   

 

In jurul datei de 12..13 august, imi faceam niste socoteli... si totusi nu eram in grafic! Prin extrapolare, n-as fi avut timp sa termin si lentrilele frontale... ceea ce sigur ca m-a facut sa intru pe rosu. Apoi, am reusit sa polisez calibrele pt. R2 si R1, fiecare in cite o zi a weekendului 15..16. Si de acolo the take off... Un asemenea nivel de comitmănt mai rar se intilneste. Cu toate greselile si obstacolele din lume, n-aveam cum sa nu finalizez lentilele. Actiunea asta, zic si eu ca e ceva care sa conteze... nu prea multa lume isi face acasa propriul "triplet Cooke". 

Acum ramine sa vedem si cit de bine m-am concentrat!  

 

Diagrama finala dupa toate masuratorile, modificarile si ajustarile ar fi urmatoarea:

[... n-am avut timp sa iau captura de acasa, probabil o adaug weekendul urmator...]

 

Am marit deschiderea utila la 62mm (in loc de 60), cu o vignetare nesemnificativa de ~1mm la extremitatea cimpului (la coltul formatului 24x36mm).  

 

PS: O luna si jumatate s-a redus la un ultim week-end, din care azi (dumineca) am facut piesele pentru asamblarea provizorie, cit si montajul cit am putut de rapid, ca sa nu pierd trenul. Simbata seara imi facusem o schita din care sa-mi deduc cele doua cote exterioare peste placile din plastic.  

Rezultatul e incurajator, conform proiectului. Muchiile drepte, contrastante, din planul obiect apar admirabil de drepre in preajma planului focal (un fel de test Ronchi). Ceea ce indica o buna corectie a sfericitatii (n-o sa fie perfect drepte, ca n-au cum, va fi acea sfericitate reziduala, inerenta tripletelor). Dar muchiile acelea erau un pic evazate. Trebuie sa reviziuesc alinierea, evident. 

 

PS2 [7.09.2025, 00:27]: Am reusit alinierea lentilelor. Obiectivul e BETON!  

PS2 [8.09.2025, 21:37]: Lentilele frontale au luat semnificativ mai mult timp pentru polisare. Am constientizat treaba asta pe parcurs, in special R2-ul ramasese insuficient, corectind situatia pentru nr.3. Le-am finalizat de mai multe ori! Pentru nr. 2 lucrind suplimentar ambele suprafete inca de la sfirsitul lunii august. Avantajul cind ai mai multe componente de acelasi tip e lucrul progresiv, sa te asiguri ca ai cel putin una buna, si treptat tot mai bune. Ramasesem in dilema daca sa mai reiau si lentila nr. 1 (in urmatorul weekend, cind puteam reveni)  iarasi pe ambele suprafete (R2-ul il mai suplimentasem o data atunci), iar decizia a fost ca da, ca n-am ce pierde. Inca mai persistau urme al acelui "gri al opticienilor", eu stiind ca puteam s-o scot si mai bine la "acuratete". Sigur ca mai exista si riscuri la reluari, cu sticla asta, sa-ti apara zgirieturi, sa nu mai lucreze smoala la fel de bine ca-n polisarea lunga, sustinuta. Acum, asferizarea pe R1 e mai mica decit initial, dublind-o cu o asferizare usoara si pe R2, asa cum o atesta urmatoarea imagine.

 

Mai scriam la comentarii ca nr. 3 are cea mai mare asferizare pe R1, cu R2 perfect sferic. Dumineca am montat si aceasta lentila nr. 1 frontala in acel ansamblu. Si asta e beton! O sa merg pe nr. 3 si nr.1, proiectul acesta fiind pentru mine la nivel de prototip. Nr. 2 ar fi cea mai clasica, mai neutra (asferizare centrala minimala pe R1), probabil un set oi incerca la un moment dat sa-l vind.

Era important sa stiu in sinea mea ca am facut si nr. 1 sa fie foarte buna (inclusiv la "acuratete", ca grad de polisare), iar satisfactia si usurarea sint pe masura. Pot face proiectul celulei tripletului si sa ma interesez concret la firme de prelucrari mecanice.  

Last Man Standing!

In seara zilei de 2 august eram pe punctul de a renunta la proiectul Taylor 6.3/380, ca urmare a complicatiilor aparute la polisare. Ceea ce ar fi fost aproape catastrofal... la cit de mult m-am muncit la seturile astea de lentile. Inca din septembrie anul trecut, prin polisarea experimentala a acelei mostre plane din N-PSK53... aflasem despre ce era vorba, poate atunci sa fi fost momentul, desi renuntarea n-o luasem nici atunci in calcul la modul serios, nestiind ce o sa mai urmeze. 

Asa, pe scurt:

- din primele faze ale polisarii, cu polisorul aflat natural deasupra la piese convexe, au aparut pe lentilele nr. 3, apoi si pe nr.1 cite o zgirietura in forma de semicerc, la un diametru sa zic de ~12mm. Am intuit cam din ce cauza ar fi fost acestea, adica eventuale microparticule din smoala tratata, in zona de presiune mai redusa, la rotirile polisorului in mina. Am identificat si un posibil remediu. Pe numarul 1 a fost mai slaba, dar pe nr.3 cam nasoala, incit am reintrodus lentila in slefuirea fina, 1.5 wet-uri cu oxidul W5 (astfel aducind-o la limite admisibile, gestionabile in restul polisarii.

- ajung la ziua de 2 august, cind am adaugat inca o lingurita de oxid de ceriu in recipientul din plastic (o cutie mai veche de la brinzele de vreo 450g). Oxidul care ramasese (si cu adaugari treptate de apa) era mai decantat, mai fin... dupa care, acum "hirsa, hirsa" si observ aparitia pe lentile a unor microzgirieturi (unele vizibile si fizic sub lupa, altele doar ca efect difractional)... aparute in anumite conditii, n-o sa le descriu exact. Astea erau clar de la oxid... dincolo de controlul meu. Ceea ce ma daduse peste cap destul de rau. Oxidul asta e procurat prin 2018 sau 2019, de la ProOptica... ma rog, astia in industria optica il au toti la fel, daca zice unul intr-un fel, il copiaza toti "inruditii". Plus ca polisarea parea sa dureze o eternitate... dupa 3 ore la lentilele astea mici, D63.5mm!

Totusi ma reculeg rapid, stiind ca mai aveam o cantitate mica de oxid tot de ceriu, achizitionat din Germania, in 2010... pe care il comparasem prin 2018 (sau '19) cu cel nou obtinut atunci din ProO. Deci stiam ca cel din 2010 era mai fin si mai eficient, pe sticla ordinara, sodalime. Diferenta acum pe sticla asta mai "speciala" a fost IMENSA. Sigur, polisarea e un proces fizico-chimic, care include o dizolvare a sticlei la nivel molecular... multe aspecte chimice fiind dincolo de priceperea mea. Un Gigel de pe strada poate ar zice intuitiv ca "sa fie, domne, particule mai mari la oxidul de polisare, sa atace mai eficient"... ceea ce in realitate nu e chiar asa... Smoala de origine asfaltica merge totusi folosita (am facut un polisor si din aceea Zeiss, cu rasini naturale)... ehe... prelucrarea sticlelor mai speciale necesita si tehnologie usor diferita, eventual materiale mai speciale, altfel e o chinuiala.

- Si cum toate astea nu erau suficiante, dupa 2 august, constat iarasi ca reapar punctele pe suprafete!! Belea mare. Noroc totusi ca au fost doar in anumite conditii, si cred ca doar in aparenta. Am mai patit ceva similar, prin 2010, cu un oxid rosu de "fer", de fabricatie mai noua pe atunci si care era prost. La setul de 4 oglinzi primare pentru Dall-Kirkham, D158mm... pe finalul polisarii. M-a terminat atunci... la cite zeci de ore lucrasem, am plins, si le-am lasat dracu pur si simplu. Dupa care am revenit asupra lor un an mai tirziu. Citisem atunci pe internet faptul ca in anumite conditii, si in regim de lucru mai intens, crusta de sticla se comporta la nivel superficial ca o pelicula de unt intins pe piine... deci fenomene de astea cu disparitii/reaparitii misterioase ale punctelor pot avea loc. 

Revenind la lentile, cu acetona, punctele nu disparusera, ci tot prin lucru. Nu avusesem setat un microscop... in ideea ca poate ar fi reliefat ceva mai concludent. 

Uneori ma mir si eu ca ma muncesc in halul asta... in directia asta si cu multitudinea acelor drumuri acasa, in conservele de trenurile, in weekend-uri, cind as fi putut face altceva, poate sa fi inceput lucrul la dubletele D80/1200, la care inca n-am demarat nimic. Probabil ca activitatea asta e pentru mine o ultima reduta, un resort intern si imun oricaror concesii si compromisuri... (plus ca, desi ar parea greu de crezut, sub aspect motivational, eu traiersc in anii '90, in unele privinte. Si mereu voi ramine asa.) Iar daca gasisem sticlele astea "cazute-n dunga", trebuie sa fac ceva calumea din ele.

Marginea, in diverse stadii, era cazuta rau, dar la sfirsit conteaza cu adevarat starea ei, atunci cind adaosul diametral al pieselor e relativ mic. Deci asta inseamna sa "sapi adinc":

Mai am destul pina la finalizarea componentelor optice, dar in 5.08.'25 am terminat polisarea R5-ului la toate lentilele. Sterse la final cu spirt si studiate corespunzator, toate au iesit chiar foarte bine la "acuratete". Pas cu pas, miscare cu miscare, "pot face" si sticle de genul asta.

One Way Ticket

Am ajuns la o virsta, sa-i spun asa, la care nu pot "sa stau" efectiv, fiindca as face spume daca as sta... si nu e bine. Sigur, mai sint exceptii de "stare", pentru recreatie de exemplu. Statul nu cred sa fi fost vreodata un atu al meu (chestiune poate discutabila), dar sigur nu e acum.

 

Tripletul meu a acumulat dureros de multe modificari (deh, treburile astea nu se invata chiar asa usor)... desi asta-iarna mi se parea de neimaginat sa mai iau la reslefuire lentilele dusisate anul trecut. Am implementat initial niste schimbari cit mai limitate... doar ca odata cu reproiectarea Epiclarului (din luna Mai, anul curent), am mai revizuit problema si am revenit cu o alta varianta in care mentin doar R5, iar ca bonus lentila 2 devine echiconcava. Si ce sa vezi... am decis sa aplic modificarile astea (cind practic R3-ul era polisata)... si m-am dat peste cap mult de tot in ultima luna si ceva. Pentru ca ma intorc mereu la cerinta de baza, cind plecasem cu ideea sa fac ceva cit mai bun, inca din faza de proiect, nu doar ceva care "sa fie facut". Avind 6 raze identice pentru lentilele 2, am hotarit sa-mi fac un calibru convex (adica pereche), ceea ce l-am si finalizat.

Iata o racapitulare a spoturilor pentru modificarile suferite:

- varianta initiala (cu o lipsa de corelatie intre focala sistemului, fata de cele ulterioare)

 

- reproiectarea 1 (de asta iarna), cu focala redusa la 380:

 

- reproiectarea 2 (la inceput de Iunie):

 

  

(planul optim de focalizare ar fi in extrema dreapta, desi mai ramine de verificat difractional, pe stele) 

 

Esentiala pentru obiectivul fotografic e consistenta cimpului. Mai facusem o varianta cu focala scazuta chiar la 360mm (adica N=6), cu mentinerea R1 la valoarea originala si L2 tot echiconcava. Totusi, astfel l-am impins cam mult tehnologic, fiindca "hirtia suporta orice". Deci ma concentrez sa obtin razele astea la calibre, pentru varianta afisata (cu F380mm). Cred ca pot sa le scot intr-o zecime din masuratorile si metoda mea. Aici nici nu mai conteaza atit de mult "culoarea" (cum se spune industrial, in productie) sau "delta N" (fata de sistemele cu oglinzi sau chiar dubletele pt lunete), ci "N"-ul. Alt N, abaterea de la valoarea nominala a razei de curbura, exprimata in inele, in franje de difractie.  

Cam asa aratau weekend-ul trecut lentilele divergente:

 

Iar acum o sa merg acasa sa ma ocup de lentilele mele, sa iasa bine..., sa reintru in grafic. Asta-i tot ce conteaza la momentul prezent. O sa mai am de "sapat adinc" pentru L1 si L3, la care am adaos diametral mai mic. Asa a fost de fapt si la seriile de dublete D100mm pe care le-am facut... dureaza ceva "rodarea" polisorului. Mai am si smoala opticiana Zeiss ca varianta alternativa finala.

In primele zile dupa 9 Mai am fost un pic mai precipitat, mai haotic, dupa care mi-am facut un plan etapizat. Pe de alta parte, acasa si in corelatie cu situatia profesionala, ma intorc mental la vechile probleme... deci ramine de vazut cum o sa-mi gestioneze nervul capului starea concreta a lucrurilor. Ideal ar fi sa gestionez conform planului, desi factual tendinta e de pendulare emotionala (aici cu spumele astea, iar dincolo cu altfel de spume). Motivatie inca am, restul ramine de luat pas cu pas. 

 

Am dat o forma de prezentare focalizatorului modular, o forma ameliorata (la care am mai adaugat doua saibe antifrictiune si o definire precisa a tubului intern), desi mai ramin detalii de adaugat (cum ar fi sliturile pt. chei si si montura pe baioneta). Aici, focalizatorul in sine e echipat cu Orikar F250mm si e proiectat sa suporte fara vignetare tripletul mare, D75 F500mm, la o cursa de 25mm. Daca iti iei un cacat comercial, sigur o sa-ti vigneteze fara sa stii in prealabil. Chiar si inelul standard al monturii pe baioneta, care e detajabil, a trebuit sa-l fac la limita pe filet M50x0.75 (in loc de M48). Ramine de vazut daca oi putea sa-l fac in practica... totul incepe insa de la un proiect.