Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectului, cu tot felul de considerente care tineau de efectul spectrului secundar si echivalarea acestuia cu imaginile oferite de alte obiective mai mici, ba chiar simplete.

Iar acum i-a venit timpul... fiindca dupa finalizarea opticii tripletului Taylor, n-am intrat in pauze sau in vacante, ci am continuat aproape neincetat sa-mi valorific weekend-urile pe acasa, pina la jumatatea lunii noiembrie (cu o singura exceptie).

 

Odata cu actuala reluare a temei, ma hotarisem la un diametru util D=160mm, N=15 (F=2400mm)... o potrivire a cifrelor, ba chiar un multiplu de 4x odata cu "acromatizarea simpletului" D40/2400mm, de la care pastrez multe amintiri din perioada respectiva. Doar ca nu reuseam sa tin acromazia in limite admisibile, pe care le-am stabilit a fi o echivalenta cu actualul dublet tip Clark din observator, D100, F1200mm, BK7/H-ZF6 (N-SF4). Numai folosind un flint ceva mai special, tineam relativ aproape (la F2400) randamentul virtualei lunete mari, comparativ al celei pe care o am deja.

- Am analizat multe combinatii de flinturi, pornind de la dispersia partiala relativa (valoare din cataloage), iar ca favorite pornesc: S-NBH8 si F7 (cu plumb) de la CDGM (pentru care as fi fost nevoit sa cresc focala la 2600mm).

- Ba chiar am trecut la designul Fraunhofer (aplanetic, coma nula), fiindca treaba e serioasa; sau Baker daca cumva as ajunge sa folosesc SF2 (ori echivalenti).

Pentru facilitarea comparatiilor, am aplicat niste factori de corectie ai scarii de reprezentare, cit si a marimii defocalizarii radiatiei centrale:

 

- Acasa aveam acea placa din flint SF1, pe care o procurasem prin dec. 2020, de care ma atasasem; si la care am stabilit sa nu renunt... doar ca fusese debitata aiurea de catre vreun ghiolban in istoricul ei mai indepartat, care o fi zis: "lasa, ca merge si asa (le-o fi trebuit pentru diametre utile de 150mm sau 153..155 de ebos)". Dimensiunile placii la stadiul patrulater erau 172x166.2mm, la care a i-a mai dat in cap doua oara, taind excesiv de mult doua dintre colturile alaturate. Deci maximum diametral obtenibil era putin sub 163mm. Iata si plansa aferenta discului SF1:

 

- Pentru D160mm, mi-ar fi trebuit diametrul brut 167mm, situatie in care inginerul trebuia sa gaseasca solutii. 1. Sa admit zone plate la periferie? Ar fi fost prea mari! 2. Sa reduc diametrul util, poate la un maximum de 158mm (similar primului meu Dall-Kirkham)? Cu un inel suplimentar intr-o montura dedicata diametrului brut 167mm si discuri egale? sau 3. Venisem cu o spatiere excesiva de 20mm, din proiect, in care mai cistigam cam 1mm in raza pupilara pe R3... astfel devenind fezabil diametrul util D160mm.

In fine, solutiua 4. Mai aveam totusi o placa S-BSL7, mai subtire decit "optimul" adoptat al grosimii la centru, pe care il consider a fi de 18mm pentru un design Clark la parametri dati. Astfel, cu limitarea data de grosime, imi permiteam sa tai inca un disc pentru lentila convergenta, la acelasi diametru, 162.5mm. Focala stabilita la momentul acela era 2600mm, pt. dublet.

Pe placa bruta masurasem grosimea maxima cam 16.7mm (si ma gindeam la un minim de 16 pe piesa finita), pe care evident ca am incercat s-o maximizez din plasarea decupajului discului meu. Placa avea niste gîlme pe ambele parti.

 

Ii stabilisem cum e cu bazele, mai taiasem doua discuri din geam float, ca discuri unelte la Db=167 (pentru reutilizare cind o fi cazul) si am bagat-o pe raza. Gîlma de pe suprafata exterioara, desi fiind relativ periferica, se incapatina sa ramina vizibila.

 

Totul a mers bine pina cind mi s-a scurtcircuitat creierul, grabindu-ma la o etapa la care nu era cazul sa te grabesti... deh, asta e riscul si astea-s conditiile... Blocasem lentila prea bine pentru a doua suprafata, sigilasem marginea si cu vaselina. Am curatat cit de cit vaselina, dar nu suficient de bine si aveam impresia ca intrase suficienta apa, moment la care am bagat o dreavă, sa fortez desprinderea, pe o muchie a lentilei cu fatet practic inexistent... si astfel i-am belit marginea. O dubla ciupitura, inclusiv pe suprafata... ceea ce devine iarasi un "game changer".

 

 

Se facea timpul sa ma intorc la Bucare... la "proiectarile" pe care le am pe aici. Dar socoteam inca din tren, pe telefonul din dotare, cam ce insemna scaderea focalei cu 100mm, adica la 2500mm. Iar, sub premisa unei estimari care s-a dovedit a fi foarte apropiata, pentru noua valoare R1/2, scaderea asta insemna sa mai iau o zecime de mm suplimentara la margine, de care aveam mare nevoie!

Am revenit in urmatotul weekend (decalat pe ziua de luni), cind te cacai pe tine de frig in camera (ba mai cald cred ca era la hala nr. 1, unde lucram):

 

Masurind mai precis grosimea la centru, aceasta e 16.65mm, dupa abrazivul #120. Ciupitura de pe suprafata optica o sa iasa pina la sfirsit, cealalta de pe marginea cilindrica e doar estetica, desi m-a ofticat destul de grav. Estimez ca o sa ramina 16.3mm grosimea la centru dupa slefuirea fina, fapt pentru care ma pot considera multumit, totusi. 

- Ca o paranteza: Odata cu regindirea proiectului, am mers cu toate pe focala unitara de 2500mm, ca variante finale pentru flinturile mentionate. Diagramele in spectru F-C fiind urmatoarele:

 

 In utilizare fotografica, cu filtru galben, se va curata haloul albarstru, rebel.

Am mai taiat alte doua discuri unelte si am degrosat inclusiv lentila 2, deci i-am dat o forma obiectivului:

 

Aproape ca as mai fi mers acasa si weekend-ul care urmeaza, de inceput de decemvrie, intrucit se anunta o incalzire a vremii, dar nu mai am geam de 15mm. As mai fi taiat niste discuri unelte... ar fi trebuit sa mi-l comand mai din timp.

Anul viitor o sa trebuiasca sa incep cu realizarea in forma definitiva a unor piedestale de slefuire si polisare, pentru diametre mari (120..250mm), cu placile facute calumea, din dural, plane. Nu merge "pe genunche".

Zilele astea m-am chinuit sa scot de la inteligenta artificiala un pret estimativ al sticlei de referinta, BK7, ma rog, echivalentul CDGM... si pina la urma mi l-a dat ceva in intervalul 18..35 USD/kg. De aici am factorul de multiplicare pentru flinturi. Inca nu solicit oferte de pret, fiindca trebuie sa string ceva bani. Eram tare curios si incercam sa-mi fac o idee cam cit ar putea costa flinturile alea. Iar ca raport intre Schott si CDGM se pare ca ar fi mai ieftina sticla chinezeasca cu 40%..50%.

Ma bazez pe dubletul tip Clark, D156/2500mm, nu stiu cind oi reusi sa-l termin, dar o sa fac tot ce pot.  

Lunelele clasice, acromatice si mai mari ar fi si mai spectaculoase, dar le scade eficienta, pastrind o plafonare a raportului focal cam la valoarea 16. 

De pe acum: Ramas bun, An Optician 2025!   

The Winning Lap

De-a lungul timpului, activitatea astrometrica a inginerului-optician a implicat construirea propriei instrumentatii de baza, dupa cum urmeaza:

- am inceput prin construirea telescopului newtonian al astronomului amator (2003, cu origini inca din 1992);

- apoi am abordat sistemul cu doua oglinzi, gregorian si Dall-Kirkham (anii 2008..2009);

- din 2010, am revenit la optica refractiva, construind lunetele simplet ale astronomului amator, la deschideri utile de 28, 38, 40 si chiar 60mm;

- apoi astronomul amator a evoluat, trecind la obiectivul dublet acromatic (78/1200mm in 2013).

Sigur, in anii urmatori, ba chiar pina in prezent, in mod continuu mi-am perfectionat metodele de lucru... axindu-ma pe sistemele DK si dubletele acromatice... dar un punct comun pe care mereu ma straduiam sa-l exploatez la toate aceste instrumente pe care le-am construit a fost captura fotografica... doar pe cimpuri mici, paraxiale. Observatia vizuala are un anumit farmec, dar e subiectiv si personal... eu voiam totusi sa ramina ceva mai mult in urma mea, mai mult decit niste coji de seminte sau excremente. 

 

- si iata ca, in 2025, inginerul optician ajunge la inca o piatra de hotar... faurind setul de 3 lentile al primului obiectiv cu adevarat fotografic de la Tavi's Optical; deci acum sint pe cale sa construiesc obiectivul fotografic (triplet Taylor) al astronomului amator.   

 

In jurul datei de 12..13 august, imi faceam niste socoteli... si totusi nu eram in grafic! Prin extrapolare, n-as fi avut timp sa termin si lentrilele frontale... ceea ce sigur ca m-a facut sa intru pe rosu. Apoi, am reusit sa polisez calibrele pt. R2 si R1, fiecare in cite o zi a weekendului 15..16. Si de acolo the take off... Un asemenea nivel de comitmănt mai rar se intilneste. Cu toate greselile si obstacolele din lume, n-aveam cum sa nu finalizez lentilele. Actiunea asta, zic si eu ca e ceva care sa conteze... nu prea multa lume isi face acasa propriul "triplet Cooke". 

Acum ramine sa vedem si cit de bine m-am concentrat!  

 

Diagrama finala dupa toate masuratorile, modificarile si ajustarile ar fi urmatoarea:

[... n-am avut timp sa iau captura de acasa, probabil o adaug weekendul urmator...]

 

Am marit deschiderea utila la 62mm (in loc de 60), cu o vignetare nesemnificativa de ~1mm la extremitatea cimpului (la coltul formatului 24x36mm).  

 

PS: O luna si jumatate s-a redus la un ultim week-end, din care azi (dumineca) am facut piesele pentru asamblarea provizorie, cit si montajul cit am putut de rapid, ca sa nu pierd trenul. Simbata seara imi facusem o schita din care sa-mi deduc cele doua cote exterioare peste placile din plastic.  

Rezultatul e incurajator, conform proiectului. Muchiile drepte, contrastante, din planul obiect apar admirabil de drepre in preajma planului focal (un fel de test Ronchi). Ceea ce indica o buna corectie a sfericitatii (n-o sa fie perfect drepte, ca n-au cum, va fi acea sfericitate reziduala, inerenta tripletelor). Dar muchiile acelea erau un pic evazate. Trebuie sa reviziuesc alinierea, evident. 

 

PS2 [7.09.2025, 00:27]: Am reusit alinierea lentilelor. Obiectivul e BETON!  

PS2 [8.09.2025, 21:37]: Lentilele frontale au luat semnificativ mai mult timp pentru polisare. Am constientizat treaba asta pe parcurs, in special R2-ul ramasese insuficient, corectind situatia pentru nr.3. Le-am finalizat de mai multe ori! Pentru nr. 2 lucrind suplimentar ambele suprafete inca de la sfirsitul lunii august. Avantajul cind ai mai multe componente de acelasi tip e lucrul progresiv, sa te asiguri ca ai cel putin una buna, si treptat tot mai bune. Ramasesem in dilema daca sa mai reiau si lentila nr. 1 (in urmatorul weekend, cind puteam reveni)  iarasi pe ambele suprafete (R2-ul il mai suplimentasem o data atunci), iar decizia a fost ca da, ca n-am ce pierde. Inca mai persistau urme al acelui "gri al opticienilor", eu stiind ca puteam s-o scot si mai bine la "acuratete". Sigur ca mai exista si riscuri la reluari, cu sticla asta, sa-ti apara zgirieturi, sa nu mai lucreze smoala la fel de bine ca-n polisarea lunga, sustinuta. Acum, asferizarea pe R1 e mai mica decit initial, dublind-o cu o asferizare usoara si pe R2, asa cum o atesta urmatoarea imagine.

 

Mai scriam la comentarii ca nr. 3 are cea mai mare asferizare pe R1, cu R2 perfect sferic. Dumineca am montat si aceasta lentila nr. 1 frontala in acel ansamblu. Si asta e beton! O sa merg pe nr. 3 si nr.1, proiectul acesta fiind pentru mine la nivel de prototip. Nr. 2 ar fi cea mai clasica, mai neutra (asferizare centrala minimala pe R1), probabil un set oi incerca la un moment dat sa-l vind.

Era important sa stiu in sinea mea ca am facut si nr. 1 sa fie foarte buna (inclusiv la "acuratete", ca grad de polisare), iar satisfactia si usurarea sint pe masura. Pot face proiectul celulei tripletului si sa ma interesez concret la firme de prelucrari mecanice.  

Last Man Standing!

In seara zilei de 2 august eram pe punctul de a renunta la proiectul Taylor 6.3/380, ca urmare a complicatiilor aparute la polisare. Ceea ce ar fi fost aproape catastrofal... la cit de mult m-am muncit la seturile astea de lentile. Inca din septembrie anul trecut, prin polisarea experimentala a acelei mostre plane din N-PSK53... aflasem despre ce era vorba, poate atunci sa fi fost momentul, desi renuntarea n-o luasem nici atunci in calcul la modul serios, nestiind ce o sa mai urmeze. 

Asa, pe scurt:

- din primele faze ale polisarii, cu polisorul aflat natural deasupra la piese convexe, au aparut pe lentilele nr. 3, apoi si pe nr.1 cite o zgirietura in forma de semicerc, la un diametru sa zic de ~12mm. Am intuit cam din ce cauza ar fi fost acestea, adica eventuale microparticule din smoala tratata, in zona de presiune mai redusa, la rotirile polisorului in mina. Am identificat si un posibil remediu. Pe numarul 1 a fost mai slaba, dar pe nr.3 cam nasoala, incit am reintrodus lentila in slefuirea fina, 1.5 wet-uri cu oxidul W5 (astfel aducind-o la limite admisibile, gestionabile in restul polisarii.

- ajung la ziua de 2 august, cind am adaugat inca o lingurita de oxid de ceriu in recipientul din plastic (o cutie mai veche de la brinzele de vreo 450g). Oxidul care ramasese (si cu adaugari treptate de apa) era mai decantat, mai fin... dupa care, acum "hirsa, hirsa" si observ aparitia pe lentile a unor microzgirieturi (unele vizibile si fizic sub lupa, altele doar ca efect difractional)... aparute in anumite conditii, n-o sa le descriu exact. Astea erau clar de la oxid... dincolo de controlul meu. Ceea ce ma daduse peste cap destul de rau. Oxidul asta e procurat prin 2018 sau 2019, de la ProOptica... ma rog, astia in industria optica il au toti la fel, daca zice unul intr-un fel, il copiaza toti "inruditii". Plus ca polisarea parea sa dureze o eternitate... dupa 3 ore la lentilele astea mici, D63.5mm!

Totusi ma reculeg rapid, stiind ca mai aveam o cantitate mica de oxid tot de ceriu, achizitionat din Germania, in 2010... pe care il comparasem prin 2018 (sau '19) cu cel nou obtinut atunci din ProO. Deci stiam ca cel din 2010 era mai fin si mai eficient, pe sticla ordinara, sodalime. Diferenta acum pe sticla asta mai "speciala" a fost IMENSA. Sigur, polisarea e un proces fizico-chimic, care include o dizolvare a sticlei la nivel molecular... multe aspecte chimice fiind dincolo de priceperea mea. Un Gigel de pe strada poate ar zice intuitiv ca "sa fie, domne, particule mai mari la oxidul de polisare, sa atace mai eficient"... ceea ce in realitate nu e chiar asa... Smoala de origine asfaltica merge totusi folosita (am facut un polisor si din aceea Zeiss, cu rasini naturale)... ehe... prelucrarea sticlelor mai speciale necesita si tehnologie usor diferita, eventual materiale mai speciale, altfel e o chinuiala.

- Si cum toate astea nu erau suficiante, dupa 2 august, constat iarasi ca reapar punctele pe suprafete!! Belea mare. Noroc totusi ca au fost doar in anumite conditii, si cred ca doar in aparenta. Am mai patit ceva similar, prin 2010, cu un oxid rosu de "fer", de fabricatie mai noua pe atunci si care era prost. La setul de 4 oglinzi primare pentru Dall-Kirkham, D158mm... pe finalul polisarii. M-a terminat atunci... la cite zeci de ore lucrasem, am plins, si le-am lasat dracu pur si simplu. Dupa care am revenit asupra lor un an mai tirziu. Citisem atunci pe internet faptul ca in anumite conditii, si in regim de lucru mai intens, crusta de sticla se comporta la nivel superficial ca o pelicula de unt intins pe piine... deci fenomene de astea cu disparitii/reaparitii misterioase ale punctelor pot avea loc. 

Revenind la lentile, cu acetona, punctele nu disparusera, ci tot prin lucru. Nu avusesem setat un microscop... in ideea ca poate ar fi reliefat ceva mai concludent. 

Uneori ma mir si eu ca ma muncesc in halul asta... in directia asta si cu multitudinea acelor drumuri acasa, in conservele de trenurile, in weekend-uri, cind as fi putut face altceva, poate sa fi inceput lucrul la dubletele D80/1200, la care inca n-am demarat nimic. Probabil ca activitatea asta e pentru mine o ultima reduta, un resort intern si imun oricaror concesii si compromisuri... (plus ca, desi ar parea greu de crezut, sub aspect motivational, eu traiersc in anii '90, in unele privinte. Si mereu voi ramine asa.) Iar daca gasisem sticlele astea "cazute-n dunga", trebuie sa fac ceva calumea din ele.

Marginea, in diverse stadii, era cazuta rau, dar la sfirsit conteaza cu adevarat starea ei, atunci cind adaosul diametral al pieselor e relativ mic. Deci asta inseamna sa "sapi adinc":

Mai am destul pina la finalizarea componentelor optice, dar in 5.08.'25 am terminat polisarea R5-ului la toate lentilele. Sterse la final cu spirt si studiate corespunzator, toate au iesit chiar foarte bine la "acuratete". Pas cu pas, miscare cu miscare, "pot face" si sticle de genul asta.

One Way Ticket

Am ajuns la o virsta, sa-i spun asa, la care nu pot "sa stau" efectiv, fiindca as face spume daca as sta... si nu e bine. Sigur, mai sint exceptii de "stare", pentru recreatie de exemplu. Statul nu cred sa fi fost vreodata un atu al meu (chestiune poate discutabila), dar sigur nu e acum.

 

Tripletul meu a acumulat dureros de multe modificari (deh, treburile astea nu se invata chiar asa usor)... desi asta-iarna mi se parea de neimaginat sa mai iau la reslefuire lentilele dusisate anul trecut. Am implementat initial niste schimbari cit mai limitate... doar ca odata cu reproiectarea Epiclarului (din luna Mai, anul curent), am mai revizuit problema si am revenit cu o alta varianta in care mentin doar R5, iar ca bonus lentila 2 devine echiconcava. Si ce sa vezi... am decis sa aplic modificarile astea (cind practic R3-ul era polisata)... si m-am dat peste cap mult de tot in ultima luna si ceva. Pentru ca ma intorc mereu la cerinta de baza, cind plecasem cu ideea sa fac ceva cit mai bun, inca din faza de proiect, nu doar ceva care "sa fie facut". Avind 6 raze identice pentru lentilele 2, am hotarit sa-mi fac un calibru convex (adica pereche), ceea ce l-am si finalizat.

Iata o racapitulare a spoturilor pentru modificarile suferite:

- varianta initiala (cu o lipsa de corelatie intre focala sistemului, fata de cele ulterioare)

 

- reproiectarea 1 (de asta iarna), cu focala redusa la 380:

 

- reproiectarea 2 (la inceput de Iunie):

 

  

(planul optim de focalizare ar fi in extrema dreapta, desi mai ramine de verificat difractional, pe stele) 

 

Esentiala pentru obiectivul fotografic e consistenta cimpului. Mai facusem o varianta cu focala scazuta chiar la 360mm (adica N=6), cu mentinerea R1 la valoarea originala si L2 tot echiconcava. Totusi, astfel l-am impins cam mult tehnologic, fiindca "hirtia suporta orice". Deci ma concentrez sa obtin razele astea la calibre, pentru varianta afisata (cu F380mm). Cred ca pot sa le scot intr-o zecime din masuratorile si metoda mea. Aici nici nu mai conteaza atit de mult "culoarea" (cum se spune industrial, in productie) sau "delta N" (fata de sistemele cu oglinzi sau chiar dubletele pt lunete), ci "N"-ul. Alt N, abaterea de la valoarea nominala a razei de curbura, exprimata in inele, in franje de difractie.  

Cam asa aratau weekend-ul trecut lentilele divergente:

 

Iar acum o sa merg acasa sa ma ocup de lentilele mele, sa iasa bine..., sa reintru in grafic. Asta-i tot ce conteaza la momentul prezent. O sa mai am de "sapat adinc" pentru L1 si L3, la care am adaos diametral mai mic. Asa a fost de fapt si la seriile de dublete D100mm pe care le-am facut... dureaza ceva "rodarea" polisorului. Mai am si smoala opticiana Zeiss ca varianta alternativa finala.

In primele zile dupa 9 Mai am fost un pic mai precipitat, mai haotic, dupa care mi-am facut un plan etapizat. Pe de alta parte, acasa si in corelatie cu situatia profesionala, ma intorc mental la vechile probleme... deci ramine de vazut cum o sa-mi gestioneze nervul capului starea concreta a lucrurilor. Ideal ar fi sa gestionez conform planului, desi factual tendinta e de pendulare emotionala (aici cu spumele astea, iar dincolo cu altfel de spume). Motivatie inca am, restul ramine de luat pas cu pas. 

 

Am dat o forma de prezentare focalizatorului modular, o forma ameliorata (la care am mai adaugat doua saibe antifrictiune si o definire precisa a tubului intern), desi mai ramin detalii de adaugat (cum ar fi sliturile pt. chei si si montura pe baioneta). Aici, focalizatorul in sine e echipat cu Orikar F250mm si e proiectat sa suporte fara vignetare tripletul mare, D75 F500mm, la o cursa de 25mm. Daca iti iei un cacat comercial, sigur o sa-ti vigneteze fara sa stii in prealabil. Chiar si inelul standard al monturii pe baioneta, care e detajabil, a trebuit sa-l fac la limita pe filet M50x0.75 (in loc de M48). Ramine de vazut daca oi putea sa-l fac in practica... totul incepe insa de la un proiect.  

 

Ahead of its time...

Treptat, refacem proiectele la Tavi's Optical, eventual le mai completam. Iar pe parte de formalitati, mi-am implementat si eu un sistem de codificare, urmat de denumire, fiindca e mai bine asa, pentru claritate si sortare. 

Desi n-am incercat masuratori precise de determinare a parametrilor lentilelor de Orikar F25cm, nu-i stiu nici sticlele, n-am datele de proiect, m-as hazarda sa spun ca persoana care l-a proiectat pe parte optica a fost inaintea timpurilor sale, in care a trait si s-a exercitat profesional.

Mai spun citeva cuvinte despre secretele profesionale. La rindul meu, m-am documentat in masuri variabile de pe internet, cam pe toate palierele activitatilor mele (de prin 2006, de cind am net-ul). Cel care spune niste treburi, depinde cit mai stie in plus, cit mai pastreaza tacit secrete. Iar oferirea gratuita a unor ponturi duce la popularizarea domeniului respectiv. M-am documentat in general de la straini, ei fiind mai darnici. Prin urmare, alte natii sint cele cu nivele de competente si competitivitate mai crescute, cu medii socio-profesionale mai sanatoase.

Piatra Seaca...

Din unele motive, "concediul aferent lunii Mai" mi l-am limitat tot la doua saptamini. Timp in care am fianlizat slefuirea celor 3 lentile divergente ale seriei de triplete Taylor 6.3/380, ultimele ramase pentru implementarea acelor modificari de proiect, stabilite asta-iarna, de la pupitrul calculatorului de aici, din Bucuresti. Dupa care am finalizat calibrul R2, prin polisare. Vremea fiind totusi cam rece pentru polisare, mi-am indreprat atentia din nou spre proiectare si spre mamutul care statea de multi ani pe un raft, in "hala nr. 3" a Uzinelor Tavi's Optical (camera mare de polisare). Ma refer la obiectivul Epiclar 430, care, dupa testele initiale, nu mi-a mai folosit la nimic. Si am stabilit ca e inutil, chiar si in forma sa maxim "optimizata", doar din respatieri si diafragmari. Mai si cintareste 2.5kg, avind un gabarit diametral mare, ~130mm.  

Istoricul acestui obiectiv incepea aici: https://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=2231 (in 2008) si continua aici: https://astronomy.ro/forum/viewtopic.php?p=33558&sid=a7acdabe54883aa7e26e0cd133d68134 (... au trecut o gramada de ani...)

(lungimea geamului mat era ~120mm)

Pe atunci inca nu foloseam programul de proiectare si simulare opticiana... dar reusisem o reconfigurare destul de precisa, in directia pe care mi-o confirma si programul in anii recenti. Deci, succint:

- iata diagrama pe datele originale de proiect, la deschiderea maxima (si pt. un diametru al cercului focal de 120mm, care angular inseamna ~16 grade) :

 

 (adica prost cu spume... in primul rind din cauza comei reziduale)

 

- diagrama aceluiasi obiectiv in forma sa originala, dar diafragmat intern la un indice diafragma N6.2 (vom vedea mai tirziu de ce tocmai valoarea asta). Diafragmarea fiind singura modalitate de "ameliorare" accesibila oricarui posesor de Epiclar.  

 

- mai prezint o reproiectare automata sa-i spun, moderna, a unui ipotetic obiectiv Epiclar, la aceiasi parametri si din aceleasi sticle cu originalul, pentru a se vedea diferenta enorma dintre catastrofa data in fabricatie in anii '60, respectiv o solutie rezonabila de proiect, mult mai apropiata de potentialul maxim calitativ pe care il puteai obtine. Miza sta, in mod evident, in consistenta cimpului, intr-o uniformitate a dimensiuniii si formei spotului in extraaxial, spre marginea cimpului.

 

- urmeaza o prima varianta de ameliorare, din respatierea lentilelor (cum facusem in 2008), dublata de diafragmarea tot la N6.2 (precum in exemplul teoretic expus mai sus). Diferenta fata de 2008, e ca atunci diafragmasem mai lejer, adica la N5.6. De asemenea, am redus cimpul subintins, la aproape 7 grade... deoarece nici aplicatia nu se mai refera la format mare in fotografia clasica sau la epi-proiectie. 

 

Iata ca se mai imbunatateste ceva, insa doar axial.

 

- in fine, ultima optiune, fara interventie de reslefuire, o spun si pe asta pentru ca sint corect, e inversarea lentilei 2:

 

Parca devine ceva mai bun... bun cu spume, cum s-ar zice. Se inverseaza coma, desi se mai reduce in modul, dar se dezvolta culoarea laterala. (Le-am cenzurat mai mult, pentru ca tot eu eram ala care lasa prea multe secrete de serviciu.)

 

Revin la proiectarea opticiana de acasa... unde nu mai aveam tiparite formularele cu tabelele ajustarilor manuale... dar mi-am facut altele, scrise de mina. In cele 4..5 zile alocate, am avut o abordare parca mai metodica decit alta data. In doua zile chiar am stat aproape toata noaptea, pina la orele 4:30, respectiv 4.... pentru ca asa-i in mediul privat, tre' sa livrezi rezultate si sa ai raspundere. Am gasit chiar o posibilitate de stimulare si directionare mai controlata a rezultatului spre corectarea mai eficienta a astigmatismului. Acum datele fiind pliate pe sticlele din Epiclar. Si pentru un cimp liniar de 60mm in planul focal. Am optat pentru aceeasi focala de 500mm si N6.7... cum gindisem si asta-iarna un viitor proiect. 

- iata o prima varianta, afisez doar sopturile:

 

 > care intra in comparatie directa cu originalul diafragmat, D-2, reafisez spoturile:

 

(Diafragmarea la N6.2 de mai sus, pe original sau in cazul optimizarilor doar din respatieri, am dedus-o printr-o echivalare din criteriul cromatismului rezidual, a focalei 430mm cu cea de 500mm a proiectului gindit de mine spre a fi obtinut prin reslefuire, refacere completa, care include si o reducere corespunzatoare a diametrului lentilelor, tot ce trebuie.) 

 

- Dupa care am gasit o configuratie si mai buna... pe care o voi aplica:

 

(Sigur, in policromatic, nu-i delimitat de difractie, insa dupa intreaga experienta pe care o am cu tripletele, pot spune ca un astfel de obiectiv fotografic o sa fie bun, chiar foarte bun.) 

 

Asta inseamna sa fii si inginer, si optician, si om de afaceri!! Serios vorbind, evident ca n-o sa scot o avere din astea, nici pe departe. N-am datele pentru a fi un bun afacerist, iar cauzele se rezuma la lucruri simple... e destul sa-l vezi pe unul ca n-are pe nimeni, si sa-l arati cu degetul, ca n-o sa iasa un afacerist din el. Mai incerc, in schimb, sa am satisfactia unor realizari de la rahatul asta de viata. Satisfactia lucrului bine facut... intr-o lume in care ar conta competentele si dedicatia fata de activitatea in sine pe care o faci. Inspirational... le-am eliberat...

 

Deci am decis o valorificare a acestor sticle care deja exista in obiectivele astea, care erau foarte raspindite... desi acum par sa fi intrat in pamint. Mi-ar prinde bine sa bag in lucru macar 3 seturi de lentile... daca tot o sa ma apuc... fiindu-mi necesare o gramda de alte discuri "unelte". 

Am toata determinarea si motivatia, doar ca acum am mai multe necunoscute in existenta mea... care nu mai depind de mine, tre' sa vad cum s-or aseza... chiar si garsoniera asta, in cel mai nasol scenariu, risca sa devina o povara pentru mine. Nici s-o inchiriez n-as vrea... adica pe cit posibil, o sa ma screm sa mai pot sta pe aici. 

In fine, in penultima zi a "concediului", am canelat polisorul pentru R3 si am inceput polisarea. Asa s-a potrivit acum, sa incep cu lentila divergenta (desi eram foarte nerabdator cu sticla aia mai speciala, sa vad cum se va polisa)... imi mai crestea un pic sufletul, vazind transparentizarea lentilelor.

 

Adaptasem si smoala... conditiilor de mediu, ~26..27  grade, incit a mers foarte bine... dar pentru putin. Sa vad cind oi reusi sa reiau lucrul. Am reusit si calibrarea constantelor de corectie pentru inelul sferometric... raza asta, R3, iesise aproape perfect la valoarea nominala. Asa ar trebui sa fie si celelalte.

 

PS [1.06.'25, seara]: Dupa ani si ani, se mai verifica si inginerul. Lentila 2 nu era inversata. Parca imi amnintesc ca din cauza culorii laterale nu am folosit varianta inversarii.

 

Ar fi o mindrie si o onoare pentru mine sa arat si pe aceasta cale cit de bun poate fi tripletul Taylor!
 

Aeriene...

Trebuie sa mentionez ca, in perioada asta, mi s-au dat niste atacuri la nervul capului, cu arme biologice, pe probleme inepte si pretextuale. Si se continua asaltul, pentru ca local se poate.

De regula, in societate mult cacat exista, fiindca de aia sintem romanosi in romanica, dar eu am o limita a compromisurilor mai scazuta decit majoritatea, ceea ce ma face sa pot umbla cu fruntea sus. Chiar cu 0 compromisuri, probabil ca nu se poate. Iar prin compromis ma refer la abaterile pe care trebuie sa le faci in gestionarea unor situatii, fata de modalitatea pe care o consideri a fi corecta, in baza argumentelor si a setului de valori pe care ti le-ai dobindit in viata pina la momentul respectiv. Dar acum sa trecem la ale noastre...

Zilele trecute mi-a venit si noul calculator, AIO, 23".8 (de 27 ar fi fost prea mare). E cu procesor Ryzen 5 7535HS, sper sa fie suficient de bun, base clock 3.3GHz. Mi-e groaza si cu facerea, cu configurarea. Tre' sa-mi iau win 10 pe stick... oficial, fiindca era destul de ieftin. Pe urma mai aveam solidwork-ul 2020... sa-l instalez. Si sa-mi dau anunt pe net pentru poiectare... n-am mai incercat in directia asta, nu-mi dau seama daca ar avea cineva nevoie. Proiectare nu doar solida, ci si pe parte de tolerante si lanturi de dimensiuni... e si asta o intreaga meserie. Sa incerc sa-mi mai dezvolt niste rute... ca asa nu-i bine deloc.

 

Am mers acasa, acu', in vacanta de Paste, luindu-mi obiectivele Orikar, in ideea de a repera cu exactitate abaterile de centraj pe lentilele 1 si 3 (pe L2 se putea si doar cu un subler). Apoi sa le fac o simulare, pentru a gasi pozitionarea relativa optima.   

 

Lentila 1 a obiectivului 1 e chiar foarte buna si cu valori consistente pe periferie, nu le-am mai trecut pe toate in reprezentarea separata. Genul asta de lentile, conform unor standarde mai moderne, ar avea o limita admisibila undeva la 1'.5 spre 2', sper sa-mi amintesc corect, o sa mai verific. Eu, ccea ce fac acasa, manual si individual, le duc pe toate la limita de detectie a surubului micrometric, undeva la 0.003mm. Sa zic 0.005mm la lentilele tripletului meu Taylor, cu raze de curbura mici fata de ceea ce obisnuiam sa fac, si unde circularitatea periferiei conteaza mai mult. Iar la conversia angulara conteaza, desigur, raza fata de centrul discului.

 

Mai departe, n-aveam un plan anume, ce si cit sa fac la tripletul meu, despre care mai scriam in iarna ca va trebui sa-i aplic niste corectii, sa n-am regrete ulteriorare ca ar fi existat o forma optima mai buna, cu o corectie mai puternica a astigmatismului rezidual. Am inceput reslefuirea R6 si a discurilor conexe... ba chiar am reusit finalizarea slefuirii la lentila 3, ceea ce ma face sa ma consider multumit de activitatea din acea minivacanta. Am luat si masurile necesare pentru a ma asigura ca nu subtiez mai mult lentila 3, chiar mi-am lasat o anumita marja, o mica zona centrala "plata", la vechea raza. 

In restul zilei de marti, pina la rutina pentru plecarea de dupa amiaza, am inceput lucrul la R2, care va avea o usoara convexitate, plus discurile unelte. Le-am inceput totusi cu #120, ramine sa reiau lentilele de la abrazivul #180 (restul discurilor le-am facut).

 

 

In urma cu doua zile, adica pe 25.04, s-a implinit un an decind facusem mutarea completa la mine la garsoniera, ca sa nu mai fi stat la Bogdan in cocina.