Mai scriam in decemvrie anul trecut, la sertar, ceva despre zicala ca "nu haina il face pe om". Tinde sa devina o pasiune pentru mine analiza pe baza de argumente a formei negate, cum ca haina l-ar face pe om. Ma amuza.
Am gasit o imagine publica, si prefer sa ma prezint aici numai pe mine, intrucit aceasta poate ajunge in mediile academice. Totodata, imaginea e la rezolutia maxim disponibila.
Hey, look there... it's Teiv Octeiviăn!!
Teiv Octeiviăn, YOU ARE THE MAN!
Toate imaginile au istoric in spate... mai slab sau mai puternic, depinde.
[Pentru inceput sint necesare niste precizari:
.... de completat, fiindca s-a facut tirziu. Incerc sa concluzionez postarea in noaptea asta...
Fazele astea sint penibile,
insa nu tocmai neglijabile. Altcineva mi-a sugerat sa fac abstractie
de ele, de ambele.]
Asadar, sa aflam povestea completa, cum ma nimerisem eu acolo, intr-un atelier. Intre cadetii la costum. Nu ei intre noi. Si cu cineva tot de la noi in spatele obiectivului foto cu care documenta vizita. Pur si simplu ma aflam acolo cind au intrat ei, ma spalasem pe miini la bazinul din coltul respectiv, fiind oarecum separat de vizitatori. Nici nu eram chiar umar la umar, cred ca se vede suficient de clar! Pai, cum asa?! E din cauza ca nu-mi zisese nimeni, "ba, dispari din peisaj... arunca-te pe burta, baga-te sub masa"... ceva, orice... ca atunci m-as fi evaporat. Dar pentru asta, ar trebui sa stie unii de altii, ce face fiecare, ce intentii are, ce strictete acorda regulilor de eticheta etc. Si, bineinteles, sa se puna de acord.
Eu nu refuz nici sarcinile de munca efectiva, nu-s fatarnic, nu fac lucruri de mintuiala, ca sa para ca le fac. Asa am fost dintotdeauna... inca din copilarie, inca de la memorabila descarcare a transportului de BCA-uri, din primavara lui '91, care ne venise la Ineu... nu ma plingeam de bataturi si julituri, in timp de altii eschivau. Totusi pot afirma cu siguranta ca n-o sa-mi cumpar special costum, sa fiu acolo la costum, cit timp eu am ca sarcini si unele precum cararea unor geamuri la format mare si destul de groase sau finisarea unor discuri metalice.
Deci, sa revenim. Ma spalasem pe miini dupa ce curatasem niste discuri...
- Erau chiar discurile din inox, care imi intrasera in sarcina sa le ajustez. In forma lor bruta fusesera taiate la jet de apa, aveau o conicitate inerent tehnologica, o oarecare abatere de la circularitate (peste limita adoptata de mine ca fiind admisibila), rugozitate mare pe cant, niste proeminente (de regula doua diametral opuse) si lipsa fatetului. Mai erau unele discuri amestecate, sa le spun finalizate din flex, la care eu spuneam scurt "pas". Le-am preluat si le-am facut asa cum am considerat de cuviinta. Aducind-le la o variatie maxima a diametrului in 0.3mm de la un disc la altul si la o abatere de la circularitate in maximum 0.1mm.
Slefiurea pe cant o faceam pe un slefuitor cu folie abraziva, in special la inceput in mod diferentiat. Le-am mai scos si din conicitate odata ce le "bagam pe rotund", iar fatetarea o faceam la inceput pe un strung pentru opticeeni, apoi cu unele modificari tehnologice. Mai aveau nativ acea diferenta diametrala de 0.3mm, ba chiar mai mare. Pe cele mai mici nu le-am bagat complet "pe cilindric", ca sa nu le micsorez prea mult. In privinta aprecierii rezultatului, sigur ca e mai discutabil. Dar eu, repet, le-am facut cum am considerat de cuviinta ca trebuie sa le fac, in raport cu scopul dat.
- Mai la inceputul prezentei mele acolo, mi-a mai intrat pe miini refacerea unor desene 2D de executie a unor piese simple spre banale, in comparatie cu ceea ce mai facusem profesional pe unde mai fusesem inainte. Desenul tehnic e o parte elementara si fundamentala a ingineriei mecanice. Chiar am consultat niste STAS-uri pt. inelele de sigurante elastice, identificind niste neconcordante la grosime. Apoi am discutat personal cu beneficiarul, sugerindu-i corectia, sa nu se trezeasca ca n-o sa-i intre siguranta in canalul unei piese ceramice.
Stiti de ce am facut toate astea (si as fi putut face infinit mai multe)? Din ETICA profesionala. Si pentru ca noi sa nu ne facem de ris. De asta.
Ca o parere personala: nu-i nici o rusine sa nu stii ceva anume si sa recunosti ca nu stii. Nimeni nu le stie pe toate, n-are cum sa fie multilateral specializat. N-ai cum sa le stii daca n-ai pregatire intr-un cutare domeniu ori ceva anume aplici foarte rar. Important e totusi sa si stii ceva anume.
Copilaria mea a fost in anii '80, cu serialele americane de la sirbi, cu neajunsurile comunismului. Apoi la inceputul anilor '90, cu Senna, mai tirziu cu Moore, cu atitea si atitea proiecte personale... si ma refer la proiecte care sa includa activitatea de proiectare. Paradoxal, nu? Cu "vremea dialogului" la Protv. Cu un Tudor Popeschiu... in forma sa maxima. Cu antrenamente spre a deveni golfeor profesionist odata cu intrarea in noul mileniu. Si, de ce nu, cu un late Vatafu, Sabrina si altii la facultate... prin umila mea postura de inginer mecanic, inginer plin. Poate si cu un material genetic sigur nu de geniu, dar totusi suficient de consistent. Eh, in aceste conditii, devin slabe spre nule sansele ca cineva sa-mi demonstreze prin argumente faptul ca eu n-as fi rational!
Nu se stie de dianinte ce iti va reusi, importanta e ATITUDINEA! Asta sigur tine de tine. Iar prin atitudinea potrivita, apare posibilitatea ca, dupa un timp, sa se mai stie ca a existat odata un Teiv Octeiviăn!
Deci, cu celebra vesta devin prezentabil! O sa merg la gagici, sa ma ia de barbat, ca sint si eu pe aici, in speranta ca o sa aprecieze mai mult continutul decit eticheta!
Nu poate exista batrinete fara tinerete si moarte fara de viata!!
PS [10.02.2026, 22:25]: Noi proiectam aici la uzina. Am avut o perioada de iarna (si inca am) foarte proasta, spre deosebire de iarna trecuta (24'-25'), cind am studiat atitea design-uri opticiene de obiective foto. Cu chiu cu vai, mi-am facut dumineca formatele (cu indicatorul) si A4, si A3, fiindca nu trinteam vederile asa aiurea. Solidul e facut prin metoda moderna (sau ameliorata) de proiectare. Una foarte eficienta. Mai intii am masurat cit am putut de precis sistemul ala fizic provizoriu, apoi l-am modelat si am desprins distantele. Tot as vrea sa aplic metoda asta, dar pe ansamble mai complexe. Pare ca numai pentru mine o s-o aplic, se proiecteaza foarte calumea si eficient. Poate oi modela si reductorul de la Sabrina, il am prin laptop, sa-l readuc la viata. Dar pina atunci, sa vad unde mi-or putea face celula tripletului, unele cote is mai pretentioase. A doua prindere trebuie facuta pe un dorn, centrat o data si bine.
