Domiplan 2.8/50

Da, imi fac timp acum sa scriu mai la cald, adica sa revin la pasiunea mea pentru tripletele Taylor, o continuare la postarile despre obiectivul Meyer Domiplan, pe care l-am prezentat in 28.09.'22, apoi o imagine test, redata in postarea din 21.11.'22. Intre timp insa, i-am aflat prescriptia opticiana... si sticlele folosite, pentru care m-am chinuit cam mult (azi) sa le gasesc datele. Bine ca mai era o posibilitate de definire custom in OSLO, doar cu indicele radiatiei centrale si coeficientul de dispersie. Am gasit ceva extras pe net, dintr-un catalog Jena, 1961, acolo fiind ambele.

Obiectivul asta e o versiune ieftina din partea vestitei firme germane. Unii spun despre el ca e modest spre catastrofal... dar acum depinde cit intelege fiecare. Mai scriam ca ma fascineaza tripletele astea, ca design minimal care sa-ti permita sa corectezi toate cele 5 aberatii. Adica mai ramin sub forma reziduala, dar ai pirghii de atac pentru fiecare. Sa purcedem atunci... testul ala cu reflexia solara in bile era la deschiderea maxima. Iar diagramele arata cam asa... intr-adevar, foarte modest la f/2.8:

 

 

Se vede si de ce intentionam sa-i "suprascriu" deschiderea maxima, care sa devina f/4, diagramele devenind asa:

O ameliorare majora! Totusi, obiectivul incepe sa prezinte subcorectie pentru aberatia de sfericitate, mai are si un pic de culoare laterala. Daca oi putea sa-i scot intre 3..4 zecimi din distanta dintre lentila 2 si 3... numai bine ii va face, si la culoarea laterala, sfericitate, chiar si la coma si astigmaitism. 

 

Iar ca apreciere personala, ziceam ca de la f/8, imaginea devine buna si spre margine. Ma refer la cimpul cuprins pe un senzor de marimea celui de la Canon 550D. (A se tine cont de scara reprezentarilor, deja ne raportam la discul de difractie.) Iata de ce apreciam asa:

 

La faze de astea, imi amintesc mereu cind citeam prin anii '90 rubricile foto favorite din citeva reviste Tehnium ale anilor '70... despre aparate foto reflex si obiective "de buuna calitate"... ferite, evident, de sobolani sau decizii intelepte de distrugere.

The Pass

Da... inecerc sa mai postez ceea ce mai aveam. O sa mai dureze pina m-oi putea muta la garsoniera mea... am si ajuns la o saturatie greu de descris in privinta prafurilor si a muncilor de acolo, a stilului de viata din ultimele luni. Parca nu-i mai dau de capat niciodata. Dar n-am incotro, odata ce mai pun in miscare, fac actiunile imediate, necesare, fara sa ma gindesc la oboseala si saturatie.

 

Revin la tema filtrelor din zona galben-portocaliu, cele mai utile, prin rolul acestora de suprimare a halourilor din extrema albastra spectrala. Se preteaza si la simplete, prin limitare spectrala spre rosu in zona vizuala, cit, in special, la obiectivele acromatice, unde ai posibilitatea jonglarii cu liniile de acromatizare. Aveam niste caracteristici de transmisie, pe care le reunesc aici. Toate is rusesti (sovietice) din cite am avut, dar cele procurate in anii recenti nu se preteaza fotografic, avind acele bucle de pierderi la procente nici. Cel mai bun sortiment, de fapt perfect pentru acromatizarea des folosita de mesterii opticieni ai secolului 19, si folosita de mine la obiectivele mele D100mm, e acel HC18, cu destinatie foto, la grosime de ~3.3mm. Eu am facut prostia mai demult ca l-am taiat direct la diametrul necesar acelei monturi astro, in loc sa-l fi repolisat inainte, pentru corectarea planeitatii in special. Daca oi avea ocazia sa mai gasesc de astea, o sa-mi mai iau. 

 

 

Intre timp insa, mi-am cumparat un filtru comercial, dintr-o categorie ceva mai buna, care-i si simtitor mai scump decit acelea din China, la vreo 80 lei bucata. Cu speranta ca m-oi putea baza pe el, sa fie curat de puncte si sa aiba plan-paralelism corespunzator. Asta avea si grosimea putin peste 2mm, sper sa-mi amintesc corect, cam 2.04mm, iar alea ieftine, cam 1.6mm. Are si tratement antireflex, nu l-am mai frecat pe calibre... dar pare a fi bun.

Chiar daca n-am caracteristica scoasa la spectroscop, am ochiul format si imi dau seama ca filtreaza bine, fara acele pierderi la procente mici. Pe linga forma geometrica a sticlei, eu consider ca un filtru din categoria asta e apt numai daca respecta alura caracteristicii lui HC18, care poate fi mai la stinga sau mai la dreapta. Asta fiind dezideratul esential. Altfel, n-are rost.

Asa, l-am luat, desi pentru acromatizarea mea, 515-C e cam slab, in timp ce pentru corectia clasica F-C tinde sa fie cam prea puternic. Strict teoretic, imi mai lasa ceva halou albastru rezidual, fiindca simularile opitice nu mint niciodata. Dar practic, acel reziduu e nesemnificativ... dupa cum experimentele o demonstreaza. Iata si o exemplificare terestra, improvizata:

Am aplicat o oarecare corectie de nuanta, in post-procesare. Fotografic prefer sa fie o astfel de corectie, care sa ramina de partea subcorectiei cromatice. Ideea e ca stirpeste haoul albastru, chiar si in astro-foto planetara, la stacuire si post-procesare puternica de intarire a detaliilor.

Sezonul meu de astrofoto a fost foarte slab in 2023... dar bine ca a fost ceva, care risca sa dispara in 2024 (odata cu impingerea in iarna a opozitiilor lui Jupiter si Saturn)... desi acum as planui sa-mi fac la anul DK-ul D135mm in constructia definitiva, pe care sa mi-l aduc la garsoniera... eh, om mai vedea. Pina una alta, hey, look there, it's Saturn Fest!

 

 (si prin telescop: https://live.staticflickr.com/65535/53275177903_44ecc2b65b_o.jpg )