Oare cum o fi sa fii primit la proiectare fara sa stii desen tehnic la angajare?! Sa mai ai si orarul de lucru la discretie.... ca sa te instruiesti acasa, desigur. Cind nivelul cunostintelor de desen tehnic iti era practic inexistent, mai e de mirare ca veneai de sus sa intrebi jos,
la tehnologi, "cit rezista" ceva mecanism cu cama si tachet?! Era vorba
despre calcul la oboseala de contact. O problema adresata, din intimplare,
unui economist. Apoi, la aniversarea unui an inca neimplinit in serviciu, sa fii trimis vreo saptamina in delegatie... nu prin tarisoara, ci in Germanea... pe bani de la bugetul statului! Asta da, evolutie profesionala!... desi chiar din orificiul fonic al exemplarului rezulta ca nici in prezent nu prea le avea cu tolerantele de forma, nestiind cum se marcheaza o baza de referinta pe un desen.
Eu nu stiu cum o fi... ca nu m-am nascut in conjuncturi atit de favorabile. Nici nu m-a dus capul sa-mi fac completari de studii in zone militare. De fapt, nici n-as vrea sa le stiu pe toate, fiindca nu intotdeauna e bine. In schimb, eu stiu cum e cu proiectarea. Si mai stiu ca marea majoritate a tinerilor nu fac nimic in sensul proiectelor tehnice personale. Nu ca ar trebui sau nu, ci e relevant in context. Sigur, nici nu pretind ca mai stiu acele metodele de calcul in detaliu, dupa 20 de ani, dar stiu despre ce-i vorba, stiu unde si cum sa ma documentez, am o determinare in sensul asta si inteleg niste fenomene. Ingineria e mai profunda decit niste figurine colorate. Iar cu excursiile... nu-i nimic, de fapt, eu sint tinara speranta, am timp gramada.
Da... sint realitati pe care de regula le vezi la stiri, la tv, dar sint extrem de revoltatoare. Daca ai lua mereu in serios ticalosiile astea, te-ai imbolnavi dracu si fizic, si mental. E ceva de neimaginat... parca as fi intr-o gluma proasta care nu se mai termina! Lasati-i naibii pe profesorii din facultate sa aprecieze cine, unde si cum se potriveste, ca-s mai capabili aia. Nu se pune problema ca as fi eu vreun justitiar diletant, dar mereu la datorie, lucru care reiese si din analogia pe care o mai facusem cu facultatea. Dar chiar e o problema cind plapumarii astia si favorizatii lor iti blocheaza tie accesul la proiectare!... la meseria ta de suflet, in conditiile tale particulare.
Inca incerc sa aflu o parere avizata despre felul in care Instantele interpreteaza situatiile astea. Nu mai dezvolt in directia comunicarii cu casele de avocatura...
Fac si eu tot ce pot pentru a ajunge sa profesez oficial proiectarea mecanica. Nu m-ar deranja nici sa le spun unora ca vreau si eu sa fiu lucrator in Solid'ork!
Asa... momentul fiind potrivit in luna lu' Februarie, eu cu creionul si hirtia, aflat la biroul meu optician si ingineresc, am inceput sa-mi proiectez o masina de polisat. E necesara.
- Am inceput printr-un studiu cinematic al unor modele imaginate de mine (in sensul ca nu-mi propuneam sa copiez ceva existent), cam in trei categorii, urmarind in special cam ce traiectorie pot obtine la capul de antrenare a discului superior. Preferam o elipsa aplatizata, cu un raport variabil al axelor, cit si inducerea unei excentricitati fata de discul inferior, dar pe cit posibil voiam si sa evit cuplele de translatie.
- Se contura mecanismul cu doua brate motoare, dar care burdusit cu turatii individual variabile se complica prea mult. Obtineam un anumit "histerezis", care insa nu-i vital, doar preferabil. Adica si cu turatii egale iesea, plus anumite defazaje, dar trebuiau compensari de lungime la biele ori imi muta punctul de start (discul superior) pe tot locul.
- Am convenit ca polisarea finala, de corectii si eventuala asferizare, va fi manuala. Prin urmare, m-am limitat la schema cea mai simpla (un brat oscilant, antrenat printr-o biela-manivela).
- Acuratetea cinematica nefiind prea mare, iar turatia redusa, la genul asta de masini se preteaza transmisia prin curele. Solicitarea de ansamblu e data de momentul rezistent, pentru care n-am o valoare precisa. Am adoptat totusi o forta minima transmisa prin biela echivalenta a 50kg... plus coeficient de siguranta. Gama diametrelor prelucrabile fiind 100..250mm.
- I-am stabilit 3 trepte, care includeau si un variator (de tip frontal, cu frictiune). Mai intii cu variatorul la iesire, care insemna o turatie redusa... dar necesita o forta prea mare de apasare intre pinion si roata condusa, pentru transmiterea momentului. Pe urma am mai facut cu variatorul la intrare... dar am ajuns in extrema cealalta, considerind ca turatia ar fi prea mare, cu lunecari cam mai la cuplare si un moment de inertie al rotii posibil cam mare. Inca eram in faza estimativa. In fine, la varainta a 6-a, pe care o consider finala, am plasat variatorul la mijlocul lantului cinematic, ca fiind treapta a doua.
- Inainte de gasirea acestei solutii, ma gindeam si la particularitarile variatorului: care roata sa faca deplasarea cupalre-decuplare? Operatiunea chiar ar fi necesara din exterior sau sa ma bag pe sub masina? La o adica, poate lipsi? Industrial e convenabil sa actionezi mai eficient. Ma gindeam in prima faza ca roata mica (pinionul) sa faca o miscare de basculare, insa articularea arborelui plus mecanismul ei de deplasare axiala se complicau prea mult. Am fost nevoit spre adoptarea miscarii axiale a rotii conduse si am stabilit ca voi face o actionare facila atit pe cuplare/decuplare, cit si pe variatie.
- Partea care imi aduce satisfactie mai multa e aceea ca am gasit o solutie de dubla actionare la debeiere, printr-o singura maneta. Deci o actiune secundara de compensare a fortei excentrice pe roata mare, necesara transmiterii momentului de torsiune prin frictiune. Conteaza mult la solicitarea imbinarii dintre roata 2 a variatorului si arborele 3.
- Am mers apoi pe detalii zonale, dupa care o determinare preliminara a coordonatelor verticale de lagaruire... sa se "imbine" masina, sa se inchida niste lanturi de dimensiuni.
- In prezent sint la calculul arborilor pe tronsoane, cu diagrame cu tot. Adica masina n-o gindesc pe genunche.
- Variatorul inca nu l-am definitivat. Ocazie cu care am reintrat in teoria contactului, desigur, intrucit asa ceva nu ma plictiseste niciodata, nici fiind trecut de 40 de ani. Teoretic ar fi mai bun un contact punctiform (sfera pe plan), dar intuiam ca s-ar putea sa fie mai bine cilindru pe plan, chiar si cu unele alunecari parazite de o parte si de alta a planului median al pinionului. Intr-adevar, se reduce semnificativ tensiunea normala maxima la contact, implicit si cea tangentiala rezultanta, care declanseaza in timp crapaturile si "pitting-ul".
Ar mai fi fost cite ceva de zis... in fine, transpunerea relatiilor de calcul o fac in MathCad, pentru versiunea computationala. La finalul proiectului, voi face masina in SolidWork, cu unele simulari de rezistenta si acolo, in special pe componente.
Si totusi exista decidenti cu valente de tinichigii, care s-ar preocupa sa ma dea pe mine afara! Pe ce dracu de lume traim?! Adica, n-ar fi oare de interes o solutie tehnica pentru scaderea consumului de energie in productia pe clasic? Sa nu existe riscul punerii presiunii pe muncitori, prin taierea din pix a minutelor alocate, daca ei lucreaza cumva pe niste hardughii de vreo 100 de ani, cu 3 posturi imense, din care adesea doar unul e folosit... motoarele fiind mari... de 2..3 KW! Uite ca eu am gasit astfel ca ar fi suficient un motor de 0.3KW.
La mine, pe unde zgirmi un pic, tijneste proiectarea! Pe aici, printr-un caiet, carnetel, dosar. Acasa, prin birou, pe sub birou, prin dulap... fie ca-i din 1992, 1996, 2001 sau 2018... asta tijneste!
Se vede si pe foile astea captate azi, forma de exprimare a unei necunoscute prin doua relatii, faci un sistem de ecuatii sa iasa calumea baza de sustinere a sursei luminoase, patrate si la limita vignetarii. Matematica implicata nu-i deloc vreo mare scofala, dar tre' sa ai un pic de viziune.
In societatile democratice, exista pirghii de control a celor care decid asupra destinelor altor oameni... sa n-o ia cumva razna asa, discretionar, ca vor ei. Schimbarile pot fi initiate chiar din partea celor din jurul decidentilor. Chiar si unii pensionari, ajunsi astfel pe cale biologica, ar putea sa-i sugereze sefei... bai, las-o naibii mai moale cu ampitiile tale prostesti si contraproductive; uite, eu m-as bucura sa vina in locul meu unul pasionat de proiectare, ca o mai avea si unele neajunsuri de la natura, cu atit mai mult! Dar ce sa zic... nu prea se intimpla.
Mi-am mai depus un CV-u cu prezentare la o fabrica, iar in urma cu aproape doua saptamini am reusit sa comunic telefonic cu cineva de la personal. Ceea ce e destul de greu. Doamna respectiva parea amabila, speram sa gasesc o anumita intelegere, sa pot si eu profesa acolo. Mi-a zis ca o sa trimita mai departe prezentarea mea si o sa-mi dea un raspuns telefonic. Imi faceam anumite sperante, dar nu mi-a mai comunicat nimic. Pot doar sa intuiesc vorbirea cu tinichele a unora intrati pe fir (care in august 2020, "ma aveau in vedere pentru proiectare")... vorbirea asta fiind sansa lor catre o mare reusita in viata. Cind denunti ceva, nefiind suficient de docil si pudic, devii "indisciplinat si cu probleme comportamentale". Numai un Dumnezau omniscient, omnipotent si omniprezent ar putea sti ce s-o fi intimplat exact... doar ca nu exista un astfel de personaj.
Ceea ce pot sti exact e ca nimeni nu-mi va sta in calea proiectarii... pe care as prefera s-o desfasor ca atributie profesionala. Daca nu, va merge si in regim de amator sau proiectant independent in SolidWork... iar virtuala activitate fiind in scop existential, chiar deloc nu m-ar interesa eventuale incriminari ce ar decurge.
