Insa toate cedarile astea au devenit acum o "normalitate" pentru nenorocit, incit ridica astfel de pretentii. Cu toate eforturile, inclusiv maruntisul in lei pe care l-am mai strins pe aici, din "salar", as fi reusit o finantare de 28k ieuro pentru o garsoniera convenabila, pe care o gasisem la inceput de noiembrie. Iar astfel, in ultima instanta as mai fi avut nevoie de 2000 euro pentru a ajunge la suma ceruta de vinzator. Deci am fost nevoit sa mai incerc o abordare, deoarece chiar aveam nevoie, aceea de a obtine de la el 2000 din cele 5000 euro pe care le primise prin 2005 pentru masina, de la bunicul, daca ar accepta acum sa mi-i dea (nevoia mea fiind existentiala); in rest, considerind ca restul socotelilor materiale iscate de-a lungul timpului in familie is echilibrate. Sigur ca mi-au parvenit minciuni cum sa i-ar fi cheltuit... si de astea... deci chiar nu mai avea nici un rost.
Eu, aflat mereu in chirie, pot ramine foarte usor cu toate in aer, mai ales pe timpul iernii... iar acasa chiar nu mai am unde sa ma duc, fiindca nu mai am incalzire la camerele mele. De asemenea, pentru a ma ocupa legal de mostenirea locativa, trebuie sa ma stabilesc dracu undeva, adica din afara sa ma ocup, nu sa cad inapoi in mediul ala de balamuc.
Sa revin la garsoniere. Initial le vizam si pe cele "confort 3", ca spatiu minim existential, doar ca stiu ce fel de cladiri is alea, fie ele "anvelopate", plus concentratia mare de amarasteni si tigani care le populeaza... in definitiv, ar fi fost un mediu prea deprimant, care mi-ar adinci depresia.
Am tot urmarit anunturile incepind din primavara incoace si stiu cam cu ce frecventa apareau garsoniere convenavile, in medie cam una la doua luni. Pentru a nu mai trai intr-o "mare buda", am impus criteriul de a fi plasata pe colt. Coltul aduce la rindul sau niste dezavantaje, cum ar fi: doua ziduri exterioare; intrarea din bucatarie direct la WC-u (in spatiile alea foarte mici) si pierderea unui volum de linga usa de intrare, care e un loc foarte bun pentru frigider (sau masina de spalat, cum prefera altii). Iar pe inaltime, intre etajele 2 si 6, cu vedere preferabil la strada/bulevard... sa vad cite ceva, sa am o anumita adincime, fiindca o mare parte din timp as petrece-o in camera.
Asa, si a aparut acel anunt favorabil, pentru o garsoniera la et. 5/10, in Drumul Taberei, pe linga Afi Cotroceni si foarte aproape de metrou Favorit. Amplasarea pe harta anunturilor era pusa aiurea in mod expres, doar aproximativa, sa nu cauti sa te descurci fara agentii imobiliari. Dar facusem reperarea corecta, pina la nivel de identificare a diagonalei pe care putea fi amplasata garsoniera cu intrare pe stinga. Apoi am fost la vizionare in dupa-amiaza unei zile ploioase. Erau doua blocuri alipite, camera fiind in cel din spate (la intrarea dinspre sud), cu vedere spre scoala. Nu prea imi convenea ca fatada blocului era spre nord (mereu intunecoasa), cu scara de intrare mai slab intretinuta si in casa scarii parea a fi mereu intuneric, sa fi avut intrerupator cu timer, ca in comunism. In rest era bine, nu putea pe scari, peretii camerei erau in regula (plani), gresie si faianta bune in bucatarie+baie si un singur robinet in baie, la chiuveta de unde era tras firul pentru dus. Prefer sa evit amenajarile lipsite de creier ale baii, cu doua robinete, inclusiv "cabina de dus" la un spatiu atit de mic, chiuveta devenind practic inutilizabila.
I-am oferit vinzatorului maximum cit puteam oferi, adica 28k, dar el nu, ca n-o da cu atit. La anunt o avea listata cu 31.9k, fiind dispus s-o dea cu 30k, ca pret efectiv. Individul se ocupa cu smenarii de astea, sa cumpere ieftin si sa vinda scump, plus chirii intre timp. Zicea ca mai are una la et. 10 si ca nici pe aia n-o da la 28k! Odata ce am plecat, eram constient si eu 28k pentru aceasta ar fi sub pretul pietei, dar pe cea de la ultimul etaj o sa tot astepte el mult si bine s-o dea cu peste 28k.
N-am reusit sa obtin suplimentarea aia de 2000, ci m-am scremut sa mai cresc un pic oferta, la 28.5k, comunicindu-i telefonic agentului. Ma rog, a mai fost o inadvertenta care nu mi-a placut deloc, si anume ca suprafata utila, conform geometriei blocului, pe care o puteam verifica si la camaruta unde am eu chiria, o calculasem undeva la 17mp, maxim 17.5, nu 19... cum pretindea la anunt. Insa una peste alta, asta e situatia, cu limita pe care o stabilisem a fi acceptabila. Au mai trecut inca doua saptamini, pina intr-o zi de luni, cind am observat disparitia anuntului de pe imobiliare, semn ca ar fi vindut-o. Pot spune ca proprietarul ala nu era om care sa stea in diferenta aia de 1500 euro... dar fiind o DEFECATIE umanoida, a vindut-o dracu altcuiva, fie si doar cu 500 in plus fata de cit oferisem eu. 30k n-ar fi fost un pret exagerat, dar n-am mai avut de unde. (Altul ar vrea 39.5k la et. 9... duca-se la dracu!) Bine ar fi fost sa-mi fi rezolvat problema asta, sa-mi fi putut aduna niste lucruri in ordine acolo si sa fi mers mai departe in viata... dar in schimb, am ramas dracu in aceeasi stare de degradare crescinda, cu toate implicatiile inerente.
In weekendul dinaintea acelei zile de luni, am mai fost o data pe acolo, am urcat si-n bloc pina la etajul 5; lumina pe hol era, dar cu senzor de miscare, Iar topoganul de gunoi era schimbat, pus tub nou, calumea, probabil din inox, cu o incinta curata. Doar liftul era foarte vechi, insa eu nu prea folosesc liftul. Vederea din camera (cam pustie) putea fi mai buna, dar si mult mai proasta.
Si la sudului ar mai fi un tip de blocuri cu 4 garsoniere pe nivel, tot la suprafata de 18mp, care, din structura blocului, au aerisire la baie, dar sint cam belite si cam gaunoase. Sau linga parcul din Dr. Taberei... in halul redat de mine, invizibil insa la prezentatile de la anunturi...
In perioada asta, rata intrarilor de noi garsoniere e si mai slaba decit anticipasem... o sa tot ramin asa, cit oi mai putea intinde... desi imi cam piere motivatia pentru achizitie. Astfel, n-am decit sa ramin in buda asta, cu zgomotele nocturne produse de handicapatul de deasupra. M-am zvircolit toata noaptea trecuta (si cu ceva dureri in git), auzindu-se zgomote de la televizorul handicapatului. Ori sa ma duc la confort 3... pe aleea Nehoiu, drumul Cretoilor, bd. Pieptanari, pe Melinesti, Fizicienilor, sau Foisorului... numai locatii selecte.
Acum trec la partea profesionala, despre care mai scriam ca merge "beton". Merge asa pentru ca directia e gresita, fara perspective. Sigur ca la 25 de ani, n-ar fi o problema sa mergi pe tehnologie citiva ani, apoi, in functie de interesele tale, sa mai schimbi eventual macazul. Insa nu si la virsta mea si care de mult nu mai sint precum un CD blank... stiu cam ce abordari aveam la chestiunile tehnice. Dincolo de simtirile, studiile si pasiunile mele, ar mai conta mult sa am continuitate si faptul ca proiectarea o fac si-n particular.
Pe parte emotionala, daca si-ar fi propus careva sa-mi creeze un disconfort suplimentar, a gasit reteta perfecta si in detaliu... cu porumbeii astia de la birou, cu fata care sade linga mine la birou, dar are tot felul de frecusteli cu flacaul in grija caruia a fost data pentru instruire. Ca sa se inteleaga un pic scena de acolo: initial erau doua incaperi alaturate, ambele cu intrari din hol si cu un glasvand intre ele. O incapere a sefului, plus cealalta a tehnologilor. De ceva timp, a fost suprimata intrarea din hol la incaperea sefului si facuta o deschidere in peretele interior. Ala sta dincolo, in incinta cu seful, iar noi in incaperea tehnologilor pe latura opusa, cu biroul meu la marginea dinspre peretele de la hol, fata asta la mijloc, si inca un birou pe colt (aliniat invers), la peretele cu geamurile, la care sta o persoana asiatica ce introduce tehnologiile. Adica lucrurile au evoluat... s-a nimerit ieri, cind tocmai schimbam doua vorbe cu respectiva, sa vina partenerul ei si sa-i faca frectionare la umeri si la git, de incalizire, ca sa mearga in sectie... faza care m-a mirat. Cind e doar cu mine acolo, sta numai cu nasul in tableta, altfel nu pierde nici o ocazie de sorbire din priviri, cind iese sau intra ala pe usa dinspre hol. Zilele trecute, s-a intors cu spatele la mine, pentru taifas cu asiatica de la baza de date, isi imapartasau FB-ul. Adica de fiecare data se intoarce asa cind ii vine si flacaul acolo, la discutii. Azi ii arata ceva si pe tableta ei... ceva duduie intr-un video scurt. Eu habar n-am ce FB are, nu mi-a aratat nimic. Totusi m-am uitat si eu un pic la ei, la faza asta, ea fiind mai mult cu spatele; as fi putut intreba daca e ceva interesant acolo, dar n-am zis nimic. O tot auzeam ca lua ceva pastile zilele astea, pina cind am observat ca erau mentolate contra racelii, caci azi i-a dat si flacaului una.
Astea-s faze cit se poate de reale, pe care nu-mi propun a le incadra in vreun fel... ca or fi bune sau rele, normale sau anormale. Dar aici e vorba despre simtirile mele... si felul in care, uneori, nu mai am pic de spatiu.
Intotdeauna iti apar "de ce?-uri" in minte la faze se astea, care probabil ca nu-si au rostul si nici raportarea la tot felul de grile ale corectitudinii n-are sens. Dar uite asa, vorbind la modul probabilistic, prin ridere si fara ca protagonistii sa aiba nevoie, ei ajung sa faca sex... atit de "nevinovat"... parca ii si aud: "uite, o facuram si pe asta!" Altfel, ele la contactul cu cineva de genul meu si prin laturile prin care toata prostimea "ma cunoaste" fara stirea si acordul meu, fara vreun temei legal, o sa-mi puna verdictul apriori, din capul lor, ca eu vreau sex (si trebuie sa ma evite). Ba mai mult, ducind comparatia asta la extrem si pe un exemplu real (fara sa-l detaliez, fara legatura cu fabrica), mai exista o categorie suficient de reprezentativa a unor primate care sa se bage singure in seama, prin constatari pline de "intelepciune" cum ca si eu "vreau femei?!" Asa-s ele facute, fara empatie, proaste gramada, facind si sexul tot animalic, la nivelul la care-s capabile. Posibil si frustrate ca-s cu scorbura!
Acuma sa vad cum mai gestionez si ambientul descris in paragraful datelor faptice, care nu-mi cade deloc bine. Aveam un loc al meu pe afara, dar e nasol ca-i frig in sezonul dat. Metoda simpla ar fi sa ma intorc la zona mea de confort, ceea ce nu cred ca-i o solutie prea buna. Altele implica existenta mai multor necunoscute, cu riscul de a fi static nedeterminate. Eu aveam o anumita convingere ca n-as fi fost prea departe sa fi avut si eu iubite (reale) la viata mea, convingere care s-a atenuat odata cu avansarea in virsta, si care poate fi falsa (nefiind demonstrata), o (pseudo)convingere care nu-mi mai aduce nici un confort.
