Ramasesem la necesitatea corectiei inclinatiei senzorului, care se cam impunea in cazul folosirii obiectivelor de mare luminozitate. Dar s-au mai adunat si altele pe subiectul foto, pe care le includ aici. Tot cu intirziere apuc sa postez, din cauza conditiilor proaste de viata si, implicit, a chefului mai redus de a scrie. Ne mai si tin aia la fabrica intr-un frig crincen, ca pe animale... evident ca nici instrumentul inginerului nu-l mai am acolo, solidwork-ul... nasol.
In fine... sa purcedem. Am ajustat cu relativa usurinta inclinatia senzorului, desi trebuia invers fata de cum mai scrisesem, imaginea fiind rasturnata. L-am desfacut la matagaraie chiar de 3 ori.
De precizat faptul ca surubelnita stea pentru suruburile senzorului nu-i T7 (cum citisem pe net), care chiar nu intra. Dupa care am mai cumparat de acolo, din Craiova si un T6... care a mers folosita, dar are un joc cam mare.
Apoi am descoperit ca Triotar-ul are ceva descentrare mecanica, incit coltul dr-jos era asa rau belit. Ramine sa vad cind l-oi desface mai mult, daca depistez vreo descentrare mecanica prin masuratori.
In continuare, niste teste pe care le-am facut in toamna asta, cind vremea era asa buna. Cel mai curios eram in privinta tripletului Domiplan... cu care initial am fotografiat prin camera, imediat cum ajunsesem acasa. Imaginea axiala (si chiar periferica) nu-mi parea chiar asa proasta. Mai pot spune si din concluzionarea practica (nu neaparat simulare in OSLO), faptul ca stopat la N8, imaginea devine buna la colturi, iar la N11 chiar foarte buna. Totusi lentila frontala prezinta usor excentric o aglomeratie de puncte, ceva jupuire, poate contact cu vreun obiect mai dur. Probabil o sa repolisez R1 cind oi avea timp sa ma ocup. In rest obiectivul imi place constructiv, chiar mai mult decit Trioplan-ul (care era cotat mai bine, desi conceput altfel la diafragma, mai inghiesuit radial).
Helios-ul se face de rusine la colturi... cu coma aia reziduala, care e inacceptabila. Aproape ca ma gindesc sa nu aiba vreo biconcava cu raze apropiate, pe care s-o fi montat gresit Velichi, in '96, cind am mers cu obiectivul la fabrica, sa-l vada... si l-a demontat el, nu mai stiu exact din ce cauza.
In fine, cel mai bun, dar si cu deschidere maxima mai mica, e Industar-ul. Are design Tessar, care in extraaxial e superior tripletului (o sa mai revin la subiectul asta).
N-am scris la vremea respectiva, dar una dintre falcile suruburilor minuscule de colimare prin lentila 3 a Domiplan-ului s-a rupt la prima desfacere, cind eram pe aici, la camarura... incercind sa fac ce pot, suruburile fiind si cam scurte (prea infundate in locase). Insa noroc ca am gasit acasa un surub similar, cu vreo doua sutimi mai mic in diametru, dar care merge bine (altul, cu doua mai mare, nu intra!).
N-am gindit de la inceput o prezentare inainte/dupa... oricum, nici eu nu prea eram optimist ca o sa-mi iasa crestatura aia. Evident ca a trebuit mai intii sa gasesc tehnologia... sa fac "hirtia pentru plata" (ca altfel nu se poate!). Ca doar m-au infundat aia pe rol de tehnolog... e ceva incredibil, nu mai comentez acum, ca m-as enerva destul de rau la nervul capului. Oricum, asa de la natura, nu ma simt bine prin sectii.
Deasemenea, am reusit obtinerea unei diafragme permanente si unice pentru Trioplan, la N4. Si pentru Domiplan facusem una dintr-o tablita din cupru subtire, inserata la limita, raminind si cea originala functionala, pentru deschideri mai mici, dar tre' s-o refac, ceva mai mica, adica tot la N4.
La sfirsit de septembrie, dupa indelungi cautari, am optat pentru cumpararea de pe ebay, din Germanea, a unui teleobiectiv Pentacon 4/200. Pretul efectiv era de 50 euro, iar vinzatorul avea 100% calificative pozitive. Mecanic era impecabil, doar ca optic nu corespundea descrierii, avea un soi de ceata fina, cred ca un fel de oxidare in special pe lentila 2 frontala. Chiar si micro-zgirieturi, vizibile ca efect difractional... neajunsuri care sigur nu-s acoperite desctiptiv prin "posibile particule de praf la interior". L-am contactat pe vinzator, el sugerindu-mi in final o restituire a 20 euro, pe care am acceptat-o, dar tot nu mi s-a parut in regula sa nu stii din start ce cumperi, eventual sa dai mai mult pentru ceva mai bun. Obiectivul asta e de prin anii '80.
Ca design optic, centrare mecanica si optica, il gasesc a fi bun, chiar foarte bun, intre obiectivele, repet, vintage, fara sticle speciale (care sa se abata semnificativ de la linia Abbe). Iata si o prima captura astro... adica ar fi vignetarea, care ma cam nemultumeste, cauzata de o diafragmare interna contra reflexiilor parazite, nu de diametrul grupului lenticular posterior. Vignetare exagerara in imaginea de mai jos, ca urmare a procesarii (cadrul raminind intreg). Normal ca si unghiul cuprins la focala de 200mm e mai mic, de unde scade presiunea corectiilor extraaxiale.
Trec acum la Pentacon-ul mai mic, 2.8/135mm. Am reusit cu ceva dificultati sa obtin strunjirea noii monturi, dar frezarea canci! Vorbisem in prealabil, inainte de strunjire cu cineva, dar cind a venit timpul sa o faca, nu l-a mai lasat seful... si de astea. Il cred, stiu despre ce personaj era vorba. Nici nu puteam astepta vreun an, cu speranta ca poate m-or servi astia, dar noroc ca mi-a imprumutat o freza la fi3... sa ma exercit acasa... fiindca intr-o alta viata oi fi fost sculptor si dentist la un loc!
A iesit bine frezarea, numai ca baioneta n-a intrat din prima. Apoi am revizuit piesa, am refacut masuratorile, nu mai stiam ordinea initiala, dar ideea e ca aveam practic un deficit de vreo doua zecimi la o cota functionala. Una din proiectul meu, alta din executie. La situatia de la fabrica, n-am mai stat sa merg acolo pentru corectii de strunjire, ci a trebuit sa gasesc eu din nou o tehnologie aplicabila rapid.
Era gata sa stric piesa, subtiind aripioarele alea... care au rezultat cu un pic de pana, dar is mai groase in partea de atac la conectarea baionetei. Odata conectata, e presata suficient de arcurile lamelare din montura aparatului, n-are jocuri sau slabiciuni. In caz extrem se poate reface, e doar un fierotan. Am gasit, de fapt, tarod M1.5 (mai trebuie suruburi), pentru o alta varianta de remediere, daca i-as da jos doar partea cu aripioarele, si sa vin cu asamblarea unei alte piese mult mai simple, strungite, apoi facuta la pila baioneta. Ipotetic vorbind, practic, nu cred ca-i cazul. Insa problema mai mare e alta... centrarea mecanica sau chiar optica a lentilelor. Inca din testele initiale, cu ocular, imaginile intra/extra-focale aratau un pic deformate. Imaginile stelare au un astigmatism axial. Am observat ulterior ca grupul posterior e usor excentric, prin comparatie cu montura. Corectata provizoriu problema asta, inca pare sa ramina un usor astigmatism curat, axial, care ma intriga. Ar putea fi din cauza centrajului optic defectuos (la debordare) al vreunor lentile, deoarece decolimarea prin pendularea grupului posterior de lentile e asociata cu prezenta comei. Ramine sa mai vad cum se prezinta imaginea stelara. Terestra as zice ca e buna, dar cel mai puternic test e cel stelar. Conceptia optica e buna, doar ca executia e mai proasta la aceste ultime versiuni de Pentacoane (care e posibil sa fi fost facute chiar pe la noi).
Revin acum la cel de 200, de pe ebay... In urma curatirii lentilelor prin metodele mele clasice, m-am trezit ca lentila 2 (cea mai cetoasa) s-a mai curatat dar a capatat micro-zgiriieturi! Chiar si cu vata, nu de la vata, ci cred ca ceata aia, posibila oxidare, continea microparticule dure, ascutite. Evident ca m-am ofticat rau. Mai avea vreo doua-trei, liniare, le vazusem, credeam ca ar fi vreun fel de fungus, desi tot micro-zgirieturi erau. Efectul distructiv ar fi minimal, dar nu-mi convine asa. Nu-i o sticla prea moale, cum ma speriasem initial. Poate oi repolisa-o cind oi avea timp
In paralel, am mai cautat pe aici, prin tara, astfel de obiective... si chiar am gasit un Meyer original, de dinainte de rebrenduire. E de la cineva din Bucuresti, care mi l-a lasat la 150 lei (de la 200) ca avea o lamela sarita. Ii zisesem telefonic ca ma intereseaza in special lentila 2 frontala, sa fie in regula. Acuma nu stiu daca o fi facut ala vreo magarie sa-i fi schimbat grupul posterior, sa vedea ca suprafata exterioara era zgiriata, dar nu i-am mai zis nimic, stiind in sinea mea ca Meyer e mai bine cotat. Partea buna e totusi ca acele zgirieturi sint mai mult pe coating, adica prin transparenta, nu-s atit de feroce cum par. Acasa, demontind obiectivul, as pune verdictul ca doar acea ultima lentila a fost schimbata, fiind dintre cele produse sub numele Pentacon (culmea e ca, la Pentacon, prima si ultima lentila n-au fatetare). Nu stiu cine si cind o fi schimbat-o. Sigur o sa-i repolisez acea suprafata exterioara cind oi avea timp.
La cit de bine a fost strins, nu cred ca o mai fi fost desfacut. Fiind si mare, e destul de usor de demontat, cu o buna separatie intre partea de focalizare si restul. Intotdeauna, la acele prime desfaceri, mai puneam cu penseta acetona intre filete.
I-am curatat si lentilele, grupul frontal fiind aproape impecabil. Iar in final am decis sa mi-l fac pe asta, ca obiectiv principal, originalul Orestegor 4/200... de buuna calitate.
