Da, ia sa vedem ce avem noi aici?
Avem un inginer care e si optician, si om de afaceri, aflindu-se parca intr-un bloc-start, mereu pe faza si gata sa sara sa "proiecteze tehnologie"!
Eh, atunci aveam o stare de spirit ceva mai buna, dar intre timp s-au mai intimplat niste mari ticalosii pe acolo, mediul incepind sa devina insuportabil. In fabricile astea, is doua tipuri mari de angajati, cind vine vorba de promovari si mariri salariale: cei care au sustinere de la sefi, respectiv cei care n-au. Astia din urma vor fi mereu dusi cu vorba, cerindu-li-se sa se implice mai mult. Iar pentru primii, se inventeaza chiar noi posturi, titulaturi. Fiindca pe baza de titulaturi se dau bani mai multi cui vor ei sa dea. Ajung iar la scorpia aia... "doctora", fiziciana Lenuta, pe care au facut-o sefa jos, la sala de CNC-uri optice. Sefa peste o sala goala! Intr-o uzina in care tot mai putini sint cei care muncesc, dar in schimb, e nevoie de tot mai multi sefi! Bine macar ca nu ma implicasem prea mult in ultimul an pe acolo, fiind ape tulburi. Doctora asta nu-i utilizator independent, desi mai mima implicarea, stind pe linga un domn mai batrin (aproape de pensionare) care e creierul acolo si va ramine, fie mai din umbra... un om pentru care schimbatile astea sint umilitoare. Oricum, intr-o astfel functie, nici macar nu-i definitorie butonarea, ci principiul de lucru, geometria dispozitivelor, adica o gindire tehnica mai de ansamblu. Atribute pe care nu le are individa. Au pus-o sefa si la tratament, initial auzisem termenul de maistra. Recent, dar inainte totusi de tensiunile ultimelor zile, ma gindeam in sinea mea ca singura solutie pentru mine de a cistiga mai mult, strict in cadrul sectiei optice, ar fi fost sa ma cer sa retrogradez la statutul de muncitor... ar fi fost un LapMaster, nefolosit, de la ProOptica, tot in sala de CNC-uri... dar ce sa mai zic acum? Sa ma cer sef pe LapMaster?!!
Iar scirbele dracu de dincolo, de la serviciul tehnic de care apartin, pur si simplu refuza sa-mi dea atributii si-n proiectare. Venise zilele trecute un baboi cam prostovan, care e proiectant optician, venise la noi in birou sa se coiasca la un rahat de calculator de care dispunem, cu un program de desenare vechi de 30 de ani, in care sa faca scheme ale unor sisteme optice. Deoarece el nu mai avea dincolo AutoCad-ul, desi avea Zemax-ul... pe care insa nu stie sa-l foloseasca (am dedus eu, nu i-am zis direct, sa-l fi facut de rusine). Faza asta de toata pomina m-a stimulat sa mai merg azi la sefa de la ST, sa intreb daca n-ar avea cumva atributii si pentru mine, pe care sa le indeplinesc la biroul meu, fiindca as putea face atit de multe! Sigur ca a fost respingatoare ca intotdeauna si intepata la faze de astea... sa nu cumva sa le iau piinea!
Urmeaza sa ma mai interesez la o sectie unde-s numai posturi de muncitori, dar de prelucrari mecanice pe CNC-uri... nu mai detaliez particularitatile si felul in care cintaresc lucrurile, insa pe de o parte, as avea mai multe perspective profesionale acolo.
Mai atasez aici flansa de prindere a obiectivului la tubul lunetei, in scop inspirational, imagine din ziua in care ridicasem piesa.
Am tot analizat dorinta de a-mi aduce lentile si SDV-uri pentru a le lucra aici, pe timpul iernii, desi imi propusesem ferm ca la regimul asta de viata sa fac altceva decit acasa. Riscul fiind acela de a neglija proiectarea in SW. Pina la urma, la ultima trecere pe acasa de anul asta, mi-am luat toate discurile procesate ale lentilei convergente, sa le fac degrosarea (cu doua sortimente abrazive, pe o ceasca metalica).
Lentilele astea intotdeauna imi dau o stare de bine, cind le manevrez.
Dupa dezastrul HDD-ului de la inceputul lui 2019, incercam sa ma obisnuiesc mental cu un nou inceput, cladit iarasi pas cu pas... dar ajung sa nu le mai scot la capat nici imaginile din noile loturi. Cu cele ramase din 2017 si 2018 ar fi fost mai potrivit sa incep procesarea (intinsa de la venirea mea la Bucare), doar ca le-am mai lasat... sperind ca oi mai reusi sa trimit o data hardul ala prin America... plus ca mi se facea rau fizic cind abordam ramasitele. In fine, mi-am luat o imprimanta si hirtie calumea, pentru ca asta ar fi cea mai sigura arhivare, sa nu ramina mereu adunaturi de biti, gata sa se prapadeasca. Le scoate foarte bine, format A4.
Apropo de asta, recent, de 1 dec., am fost si eu in parc, unde am nimerit in timpul unor maratoane. Era si o trupa de animatori... intre care o fata de o extraordinara calitate (cea din planul apropiat)!
Deci: 3, 2, 1... and Lift-off, Lift-off!!!
