Momentul Adevarului

Inca imi amintesc detaliat ultimele zile ale lunii Iunie 2020, cind ma impachetam si ma pregateam sa parasesc locatia de la Jilava... acel ultim drum cu tramvaiul pe Giurgiului, eu fiind supraincarcat cu bagajele de a ma intoarce acasa, spre luna de concediu lucrativ, aferenta anului 2020.

Ma duceam sa incep lucrul la obiectivele acromatice D100mm... iar acum timpul a trecut, mi s-a consumat si luna alocata integral acelorasi activitati personale pentru anul 2021. 

Reamintesc o incadrare ceva mai ampla in context... 

Asadar, care-s rezultatele? Acestea au venit, si inca rapid, dar pentru asta a trebuit sa sap adinc... in rabdare, ratiune si experienta. Fiindca e cam greu cind ai un termen limita, raminindu-ti doar citeva zile pentru a finaliza treaba. Nu-i suficient doar sa te scremi, sa te muncesti, ci trebuie sa produci rezultate!

Luni, in cea de a 4-a saptamina, dupa terminarea polisarii intensive a crown-urilor biconvexe simetrice (adica 6 suprafete), constat o imbatrinire a polisorului in special la margine (cel putin asa credeam in prima faza). Le-am intors pentru lucrul de finete (cu lentila sus), dar se incapatina sa apara o margine rabatuta, de amplitudine nu prea mare, dar de latime considerabila. Constatasem inca din urma cu citeva zile, ca ar fi ceva in neregula, ca m-as fi procopsit din nou cu problema asta. Apoi am decis ca trebuie sa improspatez polisorul, periindu-l bine (cu peria de sirma) pe toata suprafata, dar sigur ca mai trebuia rodat din nou. Scop pentru care, sa nu frec aiurea cu discul de presare, m-am apucat luni seara sa finalizez lentila convergenta cu nr.4, pe care o aveam la stadiul de slefuire medie, cu abrazivul #180. Plus vreo ora marti dimineata, si am avut-o terminata. Pe urma am realizat ca, de fapt, problema era cauzata de scaderea temperaturii ambientale. Inca era cald, dar nu caldura aia infernala, de abia mai respiram acolo. Un neajuns pe care l-am remediat usor in cabina de polisare... doar pentru asta o costruisem, cu volumul acela mic de aer. Rapid s-a schimbat calitatea contactului, aparind o spuma alburie la suprafata polisorului! Si totusi imi era foarte greu sa arunc raza spre convex la testul pe calibru. Mai avusesem problema asta si la R4, dar acum timpul era mai strins. Obisnuiam sa fac curse variate, cam 3 tipuri principale intr-un ciclu, dar am "sters" tot din minte, tot ceea ce tinea de vechea practica, am schimbat si priza pe lentila, concentrindu-ma doar pe scaderea razei (cu lentila deasupra)... si, brusc, a mers! Am pastrat apoi priza asta pentru corectiile fine, cu un singur tip de curse, doar cu niste variatii, care-s suficiente. Marti seara terminasem complet lentila nr.1, iar miercuri le aveam pe toate gata!

Prin astfel de trairi intense ma regaseam si eu in versul cintat de o voce suava la radio, care zicea: "We are chasing summer time...".

  

M-am bucurat mult ca le-am terminat de miercuri, si n-a trebuit sa ma intind pina simbata, ca sa sar apoi, dumineca, direct in tren. Sa mai am timp sa savurez momentul, sa ma odihnesc... Am reusit sa improvizez set-upul de testare prin autocolimatie mai rapid decit ma asteptam. Joi dimineata m-am apucat de spatierea lentilelor si adapatarea bancului, iar inainte de ora 14, le-am si dezlipit, curatat si pus la loc. Ma edificasem. Stiam inca de la fiecare etapa ce faceam acolo, iar acromatele astea (deoacmdata unul testat in ansamblu) is de cea mai buna calitate. O imagine extrem de clara a sursei (privita cu un oc f6mm) si o acromatizare foarte buna. Noroc ca si flintul din China e bun, nu i-am detectat vreo eventuala neomogenitate optica.

 

Pe urma, joi spre seara, ma gindeam asa... cum s-a redus toata luna asta de concediu la un singur weekend! Si cit de chinuitoare erau drumurile cu trenul pentru a veni doua zile acasa sa-mi mai lucrez citeceva din treburile mele, deci cit de pretioase au devenit zilele astea. Odihna?! Las-o dracu! Odihna e doar o senzatie, o stare mentala (exceptind cazurile de deteriorare fizica). Imediat m-am apucat sa-mi tai un cilindru fi107mm BK7, dintr-o placa cu grosime de 32mm, pentru a-l duce sa-l feliez la fabrica, sa scot doua discuri din el. Mai departe, vineri seara si simbata am inceput slefuirea plana (pentru subtiere si asigurarea paralelului) in cazul placilor pe care le am procurate (si netrase pe plan), destinate obiectivelor D100mm. Am reusit deci chiar mai mult decit imi propusesem. Prezentul text il scriu simbata seara, insa chiar si miine o sa mai finalizez (la paralelul de 16mm) o placa H-ZF1 mai subtirica din debitare.

Greu de descris sentimentele astea, la virsta asta, ca m-a facut muma sa nu pot fute, ca jigodiile n-au perspicacitatea necesara incit sa-si dea seama ca-s interesat si eu de ele... ca nu mai stiu nimic de Rosiuta, ca a trebuit sa mai renunt la unele pasiuni, dar lucrurile se mai restring totodata.

Imi amintesc si anii 2011..2012... cind lucram la primele serii de simplete, multitudinea studiilor, a testelor si a fotografiilor ce au urmat prin lunetele simplete, pentru ca acum, dupa o mai buna cunoastere a fenomenelor, astronomul-optician-inginer sa treaca la obiectivul acromatic. 

Cu aceasta ocazie, am testat si obiectivul lunetei din 2013, care mi-a adus atitea si atitea bucurii, atitea astrofotografii la Luna, Soare si planete. Incep cu plansa aferenta acestuia, care e un obiectiv bun, nu chiar extraordinar. Rabaterea marginii inca afecteaza pe vreo 2mm deschiderea pupilara utila, de 78mm. Cu exceptia acesteia, obiectivul e limitat difractional fara dubii.

 

In fine, iata o prima captura a reliefului Foucault cu dubla trecere prin obiectivul D100mm. Astronomul amator isi va face un "upgrade" lunetei sale acromatice, cum de altfel si obiectivul lunetei mele din 2013, va avea parte de un "update", cel original urmind sa intre in muzeul istoriei opticiene personale. 

Alte teste vor urma, dar un lucru e sigur: o sa plasez obiectivul asta acolo unde ii este locul - to the top.

 

 

Am capacitatea si dorinta sa realizez asemenea obiective astrometrice, prin urmare ma voi stradui sa fac cit mai multe. 

 

1/2

Postez cu intirziere niste materiale pe care le planuiam pentru final de Iulie, mai ales ca Iulie a fost o luna intensa, cu veniri acasa aproape in fiecare week-end, sa-mi lucrez la treburile mele opticiene. Intirziere din cauza afectiunilor cauzate de acea amenda halucinanta din pandemie (noiembrie anul trecut), pentru care gunoaiele astea au ajuns sa-mi blocheze contul in care primesc salariul, si sa-mi fure bani. Ar dura pina in noiembrie inclusiv. Au ales cea mai rea metoda. Lucru care n-are cum sa ramina asa. Nu intru acum in alte amanunte (directe si conexe, ca ar fi cu duiumul), oricum mi-ar plezni capul de nervi, gindindu-ma la cita "dreptate" fac in tara asta excrementele si dejectiile alea infecte, platite cu sute de milioane de lei (vechi) lunar sa faca dreptate, iar ele cind colo, distrug vietile oamenilor! Poate o sa revin. Imi programasem si mi se aprobase concediul de o luna (majoritar fara plata), la fel ca-n 2020, doar ca acum in August, cind e si sezonul astrometric pentru Jupiter. In primele zile cind am venit acasa pentru acest concediu, atit de rau ma simteam, incit aproape ca m-as fi intors... dar treptat mi-am intrat totusi in ritmul de aici. Pe 3 sau 4.08, am mai facut o solicitare prin e-mail catre Palatul de Justitie, inca sperind ca statul sa corecteze cumva acea situatie mai aparte... Ei in sinea lor misca niste hirtii la solicitarile astea, macar atita fac. Am primit o instiintare ca au retrimis cererea mea inapoi la Judecatoria sectorului 3 (tipic lor), unde ma batjocorisera in halul ala, refuzind sa judece contestatia (si anulind-o), ca sa-mi zica ulterior ca, "asta e... au trecut termenele, iar statul m-a pacalit", deci acum sint intre aia perdanti, carora statul le fura banii. Mai departe, de la judecatorie inca n-am primit vreun alt raspuns.

 

Inca din primavara mi-am programat niste pasi ai activitatilor pentru a reusi sa finalizez acele prime obiective D100mm incepute anul trecut. Aveam nevoie si de o oglinda plana, pentru testul final prin autocolimatie, un test mai mult de promovare. Discul D115mm l-am taiat acasa, la final de noiembrie anul trecut, iar oglinda m-am chinuit s-o slefuiesc plan pe acolo, la fabrica, dupa care spre final de Martie a ajuns la domnul de la ProO (cu care colaborasem multi ani) sa o poliseze pe LapMasterul adus tot de la ei si pe care il punea atunci in functiune. A lucrat-o vreo 3 zile, cind a rodat si polisorul, apoi m-a chemat el (destul de incintat) s-o vad la interferometru... Parea relativ ok, oricum n-aveam ce sa-i mai reprosez, mi-o facuse benevol. Era si nu prea era buna... incit sa consider ca ma bazez pe ea. Curbura e ultima care conteaza, ci important e sa nu fie valurita. Intr-o alta zi, am mai vizualizat-o o data... si mi se parea mai agravata. Cam asa arata, inclusiv la interferometrul de laborator, care cuprindea cam 100mm, am impresia ca 90 si ceva, nu stabilisem foarte exact.

 

Conditii in care am stabilit ca trebuie s-o repolisez. Timpul pentru operatia asta l-am alocat in concediul de odihna, din a doua jumatate a lunii Iunie (conform programarilor), perioada in care planuiam sa polisez si calibrele R1/2 si R4. Mi-am facut si un suport metalic de prindere a discurilor pina la 115mm, pe care-l voi mai folosi si la alte dispozitive pe care le voi concepe a fi modulare.  

 

De data asta, smoala aia cu faina de lemn s-a comportat mai dezamagitor, nici n-a avut timp sa se taseze, sa se rodeze bine, stricind marginea pe o latime cam mare. Nu mi-am mai batut capul cu problema asta, avind adaos diametral suficient, eu raminind insa cu o apasare destul de mare in sinea mea, pentru vremea cind voi trece la polisarea lentilelor. Fiind la Bucuresti si stind la PC-ul de la biroul meu de acolo, continuam sa caut solutii de dispersare a actiunii mai dure la bordul polisorului. La oglinda plana am ales compromisul spre rabaterea marginii, decit aparitia si adincirea acelui canal din zona marginala, generate prin cursele scurte.

In final, dupa dubla verificare si pe interferometrul de la fabrica, dupa drumuri dute-vino Craiova-Bucuresti, dupa alte doua reprize scurte fata de "incheierea" initiala, asa arata oglinda mea pe interferometru, dupa un timp suficient de asteptare pentru buna ei asezare si uniformizare a temperaturilor. E limitata la diametrul util, D102mm. Iar placa de referinta avea ceva minjeli pe interior, pe care nu le-am putut curata. Acum, sper sa ma pot baza pe ea. Imaginea de interferenta de acasa e tot la final, cu cit mai multe, cu atit mai bine, folosind zona centrala relativ buna a discului de presare a polisorului, lustruit si el partial.

 

Asta inseamna sa fii si inginer, si opticiam... mereu in cautarea perfectiunii.

 

Am mai gasit la fabrica niste smoala foarte tare (cea mai tare pe care am lucrat), pe care o foloseau ei la celalalt LapMaster (cel folosit regulat in sectia optica). E fara faina de lemn si e mai buna. Astfel am rezolvat problema marginii!! De fapt, am mai aplicat un tip ce curse la care nu te-ai astepta, si care par sa corecteze rabaterea marginala, fara sa creeze acel sant. Ideal e sa pot evita cursele scurte si foarte scurte.

Tot in Iulie, in ultimul week-end dinaintea concediului am decis sa mai fac o lentila din flint, astfel sa am una si non-ciuruc (din material raw, fara fisuri). Ceea ce am reusit in nici doua zile de regim intensiv, ma refer la taiere, rotunjire fina si slefuire. Crownuri aveam deja 3. Aglomerindu-ma in felul asta, riscam si sa nu le termin...

 

 

Polisarea, spre deosebire de obiectivul D78mm din 2013, am inceput-o cu flinturile. Cu R4, pentru care mi-a luat cu vreo zi mai mult de o saptamina, dar am recuperat ulterior printr-un regim mai intensiv la polisarea propriu-zisa a R3. Sigur ca regimul a fost destul de infernal, aveam dureri la degete, miini, incheieturi, stari proaste de la duhoarea si caldura in care lucram... dar astea-s sacrificiile.

Azi (dumineca) am dezvelit flinturile, le-am terminat, deci sint in grafic.

 

Lentile flint de foarte buna calitate.  2 saptamini au trecut, 2 to go!   

 

De citeva zile, de miercuri mai exact, mi-am pus "ampitia" sa identific o melodie pe care o auzisem la radio, si care era gresit stocata pe siteurile de profil. O difuzau rar (cam saptaminal) pe Europa fm, dar jigodiile respective nu-ti raspund mimic daca incerci sa le contactezi in privat (pe EB, pe site). Niste cutre de oameni in sinea lor, cind n-au beneficii publicitare. Melodia nu-i neaparat genul meu. In prima faza nici n-am inteles exact versurile, sa-i pot extrage titlul. M-am chinuit, dar n-am gasit nimic util. Parea sa fie doua voci: una de barbat (posibil negrotel) care doar vorbeste, iar una de femeie, care cinta (asa cum se poarta in genurile mai noi). Imi placea doar partea aia cintata, refrenul ala are ritm calumea. Judecind altfel, compozitia contrastanta parca ajuta la ceva. Apoi, ca o a 3-a metoda, de ieri am inceput sa ascult pe YT acele rezumate la topurile 100, din 2020 in jos. Iar azi a aparut melodia, pe un loc 2! E incadrata ca tehno-pop. Cine sa fie? Lady Gaga era. Si fara nici un "feat", singura rostea ambele voci. Mai era o melodie a ei care imi placea, chiar am dat un link pe aici, anul trecut. Imi amintesc si frasoneala de pe forum, fatucile care postau intr-una poze, inclusiv la topicul despre Gaga, dar totusi, artista nu-i chiar de lepadat.