Au trecut deja 3 ani de la precedenta postare pe FB, despre efectul aberatiei cromatice reziduale la obiectivele acromatice, si echivalarea acesteia cu cea primara, inerenta simpletelor. Imi propuneam atunci o prescriere clara a deschiderii relative necesare unor obiective acromatice mai mari (peste D100mm), pe criteriul aberatiei cromatice admisibile, al carei efect poate fi studiat practic si in prealabil pe simplete (de deschidere pulilara mica, implicit mult mai accesibile). Apoi teoria, in masura aplicarii ei, sa fie bine inteleasa si corelata cu datele observationale. Sa reiasa o modelare cit mai relevanta. Invocasem tipuri de acromatizare si ideea de egalizare aparenta a spoturilor... doar aparenta, despre care am mai scris intuitiv (nu retin daca tot atunci, prin dec. 2017 sau mai tirziu).
add: In ultima luna m-am chinuit mult pe la fabrica sa-mi obtin o placa din sticla crown (BK7 sau altele apropiate), pentru obiectivul cel mare, prin tot felul de demersuri, oficiale si neoficiale. Insa n-am reusit pina acum. In decemvrie, hotarisera sa foloseasca BK7 pentru niste placute ale lamei de presare de la LapMastarul adus de la ProOptica. Ocazie cu care am inceput sa intreb... mai intii pe magazionera sectiei, apoi pe maistru... care mi-au zis ca n-au ei asa ceva, ba mai rau, maistrul sugerindu-mi sa merg inapoi la dl. Virgil (cel de la ProO, venit sa se ocupe de masinaria respectiva, care imi daduse si placa din SF1), sa-i cer tot lui. Dupa care mi-am exprimat in scris dorinta de achizitie, catre directoarea comerciala... dar NUU, ei n-au BK7 nemteasca, ci cel mult echivalentul chinezesc... cica la aia se refereau. Le zisesem alora doi din sectie, ca dl. Virgil mai avea niste bucati mai mici ale echivalentului de la Ohara pt. BK7, pe care era dispus sa mi le doneze mie (sa merg sa le iau din sala in care le avea), daca magarii astia ar fi avut o minima dare de inima sa scoata sticla de care-mi trebuia si la dimensiuni corespunzaroare, pentru a-mi debita si mie o placa de 160x160mm, apoi sa completez cu sticla pe care o avea el de la Ohara, mica pentru scopul meu, dar suficient de mare incit sa debiteze niste placute pentru acel LapMaster. Deci astfel fabrica n-ar fi iesit cu nimic in pierdere. Pina cind ieri (vineri), magazionera a venit la noi, in biroul tehnologilor, cu o placa N-BK7 exact la dimensiunile cum mi-ar fi trebuit mie, sa ma intrebe daca e echivalenta cu BK7. Mi-e greu sa cred ca nu stia, la cita sticla si fise tot invirte. A lasat-o un minut acolo, timp in care a mai mers alaturi (la sefi)... si am auzit-o ca ii mai trebuia sticla asta (pe care a gasit-o la maistru in birou), fiindca nu reusea sa mai scoata citeva piese. Nu stiam exact la ce piese se referea. A venit, a luat-o si a dus-o la debitare. N-am avut tupeul sa fiu mai categoric, sa-i fi reamintit propunerea respectiva. Totusi, dupa alte citeva minute, am mers repede jos la debitare... dar omul de acolo deja o tocase... si am aflat ca tocmai pentru cacaturile alea de placute o taiase. Fierbeam in interior, m-am ofticat grav de tot, m-a si afectat psihic, ca nici acum nu mi-a trecut. Era sticla fara bule, cred ca era la parametri calitativi buni... special or fi lasat-o la forma aia patrata (fiind din fisie ceva mai subtire, de 25..28mm), probabil pentru lentile mari (fara nevoie de taiere pe partea ingusta). Ma intrebam ce fel de oameni pot fi aia?! Mi-a si fluturat-o pe sub nas.
Singura explicatie in baza careia nu s-au deranjat sa-mi dea mie sticla respectiva ramasa de nu stiu cind (sau alta de genul ala) e aceea ca lor le e ciuda daca mai apare cite unul pasionat de optica, si care vrea sa-si faca cite ceva. Mai bine sa stea dracu sa nu-si faca nimic. Stiam sigur ca au, si inca mai au chiar la vedere (nu neaparat in magazia centrala). Mai bine le-ar ingropa toate odata cu fabrica. Am o scirba infinita vizavi de ei, in special fata de cei doi mentionati, ai sectiei, si care stiau cit de importanta ar fi fost pentru mine sticla aia. Astia-s OAMENII DE CACAT! Dai de ei pe tot locul. /add
-----
(de completat zilele viitoare)
LE (25-01-21, orele 1:00): S-au adunat cam multe reziduuri aici. Initial voiam sa incep cu acromatele, dar o sa le postez separat, cind oi termina studiile referitoare la acestea, pe care mi le-am propus pentru perioada asta. O sa continuu insa cu tripletul fotografic.
-----
Pe linga obiectivele dublete de cimpuri inguste, m-a fascinat dintotdeauna tripletul Taylor, in special pentru aplicatiile sale fotografice... ca fiind cea mai simpla forma de obiectiv care corecteaza toti cei 7 termeni ai sumei lu' Siedel. Tre' s-o scurtez, ca s-a facut 2 noaptea. Tripletul asta, pe criterii si-n softuri moderne, produce totusi rezultate slabe la focale si deschideri mari. Dar m-am intrebuintat mult zilele astea si am gasit o varianta pe care as vrea s-o realizez practic. Initial mi-ar fi placut un D100, f/6, insa a trebuit sa reduc diametrul la D75mm, f/8. Utilizabil fotografic cu un filtru galben (probabil un Baader 495nm, montat chiar permanent la baza focalizatorului. Corectia geometrica e de exceptie, e impecabila intr-un cimp focal cu dimetrul de 50mm (la F=600mm).
Fotografic vorbind, mentinerea consistentei in claritate e cea mai importanta spre periferia cimpului. La f/8, nu se va ajunge la o redare foto limitata difractional (desi teorectic, obiectivul ar fi foarte aproape de acest prag), ci stelele vor fi oricum umflate fata de discul Airy.
Optimizarea de finete am facut-o manual... iar rezultatul e pe masura, net superior unor prescriptii de prin carti, mai vechi sau mai noi, in general gasite pe net. Spoturi marginale fara "mustati", "urechi", "cruciulite" sau tot felul de prelungiri! E de cea mai buuna calitate!
... va urma.
LE
(26-01-21, orele 21:45): Initial am mers pe ideea unei aluri mai
deschise a corectiei sfericitatii, marginea pupilara raminind
supracorectata, dar avind o panta mai lina. Lucru care ajuta la
obtinerea unui spot general (policromatic) mai mic. Totusi, am aflat
ulterior ca acea deschidere favoriza astigmatismul, si o sa merg pe
solutia clasica de inchidere a curbei (pe verde).
Am
mai majorat si diametrul un pic, la 80mm. Iar azi am scos cea de a 19
varianta (plus unele salvari intermediare pe care le am). Evolutia
rafinarilor manuale a mers intr-acolo incit apare un oarecare
astigmatism in accentuare spre zona superioara (rosu), care desi e
neglijabil practic, o sa incerc sa-l ameliorez, sa gasesc o varianta
de mijloc intre cele doua seturi de date. Nu vreau ca spotul la
extremitatea cimpului sa devina comprimat (aplatizat) pe verticala
comparativ cu cel axial, dar nu-mi convine nici gogoloi rotund si mai
umflat, cum apare la v10, suferinda de o curbura a cimpului. Cind
acesta se aplatizeaza, apare si acel astigmatism reziduual de la v19.
Totul e un joc al compromisurilor intre multe variabile. Deocamdata
atasez o comparatie relevanta a ceea ce ziceam.
LE2 (8-02-21, orele 21:55): Saptaminile trecute am reusit sa intru in posesia datelor de la proiectul original Epiclar, care reprezinta o pagina din istoria opticii romane si a epocii de aur, in general. Dateaza de la 1965 si a fost proiectat de un fizician. Nu-i nimic surprinzator ca proiectantii de pe vremuri, capabili sa abordeze teoria aberatiilor si sa intre in maruntaiele opticii teoretice, sa provina dintre fizicieni sau matematicieni. Am mers sa intreb la arhiva, desi sperantele erau minimale sa gasesc reperul dat, insa am gasit rapid o conexiune relevanta, apoi domnul de acolo a fost amabil sa-mi faca niste copii. [...]
M-am ocupat practic, prin 2008, cu ajustarea unui astfel de obiectiv, mai citeam diverse relatari ale astronomilor amatori de pretutindeni, cu privire la utilizarea acestor design-uri mari de triplete de proiectie, in rol de obiective pentru lunete. Iar multi se aratau dezamagiti spre cel mult rezervati, utilizindu-l la grosismente slabe pentru cimpuri largi stelare, uneori diafragmat, alteori la grosisment atit de slab incit diafragmau ei fasciculul luminos cu propria pupila a ochiului, fara sa-si dea seama. Ideea e ca ca nu poti obtine o calitate rezonabila la asemenea dimensiuni si deschideri relative mari, n-ai cum de la 3 lentile si cu sticlele astea (SK16 fiind clasica pt. tripletul Taylor). Scopul original al acestor piese e cu totul altul, si nu cere nici pe departe limitari difractionale. In aceeasi zi imi adusesem programul gratuit de proiectare optica si mi l-am instalat la serviciu (unde n-am nici macar net). Am introdus datele, iar rezultatul e intr-adevar - ORIBIL - de calamitate, pe criteriile nou stabilite.
Se observa ca aberatia de sfericitate are cea mai mare pondere, spectrul cromatic reziduual devenind nesemnificativ. De asemenea, sufera ce ceva coma insuficient corectata.
Totusi, la destinatia pe care o avea, oferea imagini ireprosabile... imi amintesc proiectiile de pe formate A5, din facultate, la Organe de Masini. Nici nu se compara cu rahaturile mai noi, gen valiza, ale caror obiective erau tip "coltar", cu doar doua lentile convergente, deci fara corectie.
Un calcul sumar "elucideaza" performanta sa mult mai buna in regimul pentru care fusese conceput. Sa consider o distanta de 5m de la aparat la panou, din care rezulta o amplificare de ~10.6X. Acel nucleu al spotului are ~0.2mm diametru in planul focal, ceea ce ar fi corespondentul punctului in planul obiect. In urma proiectiei, imaginea punctului ajunge sa aiba ~2.12mm pe panou, ceea ce inseamna ca pata respectiva subintinde 1'.215 pentru un observator aflat la 6m, valoare putin peste puterea de separare a ochiului mediu, admisa fiind la 1'. Spotul e mai mare, dar mustatile acelea (inerente focalizarii optime) au o pondere luminoasa scazuta si atenueaza putin contrastul general.
Iata si o comparatie a graficului aberatiei de sfericitate... dupa ani si ani...
Saptamina trecuta am mai gasit la noi in birou ceva documentatie despre alte doua triplete cu aceeasi destinatie. Au fost executate in anii '80 si '90, chiar spre 2000, acela mai mare. Precum multe alte repere (daca nu cumva chiar toate) sint facute pe proiectul clientului, existind si desene originale (nemtesti in mare parte), la noi facindu-se doar o redesenare. Am impresia ca nu mai facem proiectare optica, de niste zeci de ani, doar readaptari la schimbarile unor sorturi de sticla sau trageri pe calibrele existente.
Ce sa zic, chiar si la dimensiuni mici, spoturile arata rau de tot la analiza pe care sint obisnuit s-o fac. Astia parca, fortind limitele luminozitatii, se straduiesc sa sa arate cit de prost e tripletul Taylor, iar eu, prin proiectul meu, arat cit de bun poate fi.
- Primul, pentru Docter, o sa mai caut dupa desene originale (le vazusem), fiindca alea-s mai importante. Noi oricum, de regula, la "tehnologi", n-avem date despre ansamblu, ci doar despre lentile. I-am aplicat eu o optimizare pentru gasirea distantelor portivite. Variatia focalei poate sa difere citiva mm de la cea nominala. Am uitat sa zic ca Epiclar avea focala exacta de 427mm si ceva, iar OSLO a returnat-o la o diferenta de doua zecimi.
- Si inca unul Leitz, cu originale datind din 1973. Aici am gasit desene ale tronsoanelor mecanice de distantare in montura, din care am dedus spatierea precisa a lentilelor. Are o supracorectie marginala, la care se preteaza diafragmarea. Deci in prezentarea pe care i-o fac, n-am intervenit cu nimic in parametri optici, doar i-am redus deschiderea relativa de la 2.8 la 3.1. (ele erau concepute cu sa lucreze cu vignetare la periferia cimpului)
Mi-am facut si pentru mine cred ca peste 100 de variante, cu mici modificari, e cazul sa ma opresc, ca m-am intins prea mult in timp. Sigur, prin optimizari manuale, prin ajustari sistematice, facindu-mi un tabel cu toate marimile variabile si influenta lor, cautind sa stapinesc cit mai bine procedura.
Versiunea afisata initial avea culoarea laterala varza, orientata gresit, dar am mai inteles unele chestii intre timp. I-am facut acromatizare F-C, si, corect executat, va da rezultate foarte bune si fara filtru. Fotografic in primul rind, dar chiar si vizual!
LE3 (15-02-21, orele 00:45): De ieri am reinceput sa mai caut o varianta alternativa sau de rezerva pentru tripletul foto, plecind de la ideea folosirii unei sticle cu o rezistenta chimica ceva mai buna in lentilele pozitive. E din clasa SK,e si mai ieftina, dar nu asta e intre primele criterii. Focala si acromatizarea au alunecat in timpul ajustarilor, mai trebuie rafinat proiectul. Spoturile le pot scoate mai circulare, dar persista o curbura de cimp, care mi le umfla. Am ajuns sa pot folosi lentila 2 echiconcava, ceea ce e o simplificare constructiva. Cred ca e de luat in calcul. Planul +0.5 ar fi de focalizare optima, iar in mod practic, decalajele diametrale in spoturi ar fi insesizabile.
