Perspective

Azi s-ar incheia cu aproximatie primul mandat de 5 ani al porcului de la Cotroceni, iar cel dintii lucru pe care ar fi trebuit sa-l faca in campania asta era sa dea socoteala pentru "tara lucrului bine facut", promisa de el in seara primelor rezultate estimate, din 2014. Nu sa flatuleze mereu dorinte scenice prin slogane timpite, pe fonduri sonore triumfaliste! Nu sa ne spuna el bunele intentii ale candizilor de la PNL! Ori sa-l aud azi pe Orban cu maciulia pusa la gura dupa ce tocmai iesise de la votare, motivul actiunii sale... adica a votat "pentru o romanie in care fiecare roman sa aiba sansa sa reuseasca in viata"!! Faza la care ma intreb inevitabil: Ce sansa oi avea eu, mai dejectiilor besinoase, chinuindu-ma intr-un oras strain, cu un salar de 1600 lei, din care 750 se duc pe chirie in camaruta de pe mahala?! Ce sansa, mai besini scirboase care v-ati gasit iar sa cersiti voturi?
Pe linga salar, as mai avea bonuri de masa in valoare lunara de vreo 315 lei, dar nu stiu cind dracu mi le-or da... dupa vreo 2..3 luni sau cind nu mi le mai trebuie. Vineri, acu' doua zile, am mai constatat o lipsa totala de perspectiva a superiorilor de la uzina, un dezinteres, poate o aroganta sau chiar o mirsavie prin care niste cacaturi, practic, niste formalitati banale capata o falsa dificultate pe care n-o au, iar pe de alta parte te fac sa te simti prost, nestiindu-le. Toate aceste cacaturi birocratice interne, in loc sa fie structurate si prezentate nou venitilor cap-coada, de la A la Z - fie printr-o documentatie extrem de sumara (comparativ cu alte norme tehnologice), fie printr-o minima rabdare de circa 10..15 minute ale celui in subordinea caruia esti (sau de la care se presupune ca ar trebui sa inveti) sa-ti dicteze o data si bine intreaga procedura - ele sint spoite fragmentat, oral si la repezeala (pe interval de saptamini). Astai-i metodologie?! Lipsita complet de eficienta! Vai si amar, pornind de la chitibusareli/amanunte sterile si lipsuri sistematice se extrapoleaza parametri economici relevanti fabricii si statului roman. Asa merg lucrurile, dar nici nu incep a fi schimbate de nicaieri.

Intre timp, asa cum mai scriam la comentarii, am reusit sa-mi procur si sa-mi instalez cele doua softuri de proiectare mecanica (pe care le vizam), pe considerentele despre care mai scriam, in noile mele conditii... pentru ca ma simt mai apropiat de proiectarea mecanica, unde am si background educational. Fiind postare, voi consemna prin doua capturi. Prima, Autocad 2014, interfata standard (are si una asa-zis clasica, dar vreau sa ma obisnuiesc cu asta). Apare deschis un desen din 2013 (de dus la nea Vasile), efectuat intr-o versiune ACad 2010 LT, pe care o avusesem pentru putin timp.

Si SolidWork-ul bineinteles, versiunea 2017, in care (repet) lucrasem comprimat vreo 3 luni in iarna spre primavara lui 2016, insa nu mi s-au fixat notiunile in cap si le-am uitat pina acum. Mi-am trecut atunci notite intr-un caiet pe care l-am adus aici, mai aveam multe capturi cu derularea operatiilor, care au ramas acasa, facute partial varza la calamitatea din iarna, cu hardul. Si nemarginita resursa a net-ului, in special tutorialele de pe YT, care o sa ma ajute. Insa ma chinui fizic la paguba asta de masuta, stind pe jos, dar important e sa exersez pe fiecare zi cite ceva, totodata sa repet notiunile de baza.
In facultate ma pasiona proiectarea, o aprofundam si eram mai de moda veche, nu neaparat un desenator al figurinelor spatiale si colorate, dar acum metodele moderne se axeaza strict pe softuri de proiectare. Sigur ca eventuala intelegere tehnica mai de profunzime te ajuta si-ti sporeste macar satisfactia propriilor realizari. N-am de unde sti daca oi putea concretiza in vreun fel activitatea asta, in cimpul muncii, dar nici nu voi regreta straduinta mai ales in contextul meu de acum. Ma acomodez totusi mai usor cu SW-ul decit initial, fiindca timpul scurs de atunci n-avea cum sa-mi mature complet creierul. O urma de perspectiva mai pastrez... barem in plan personal.

It's all coming back... (nu chiar tot, dar sa facem acum o exceptie).

PS (24-11, orele 19:42): L-am mai modificat un pic, ca nu era bine. Nu trebuia sa se inchida cu joc 0. Asa ne-a invatat Sabrina sa proiectam. Sigur, gaurile au ramas. Asta-i frumusetea lucrului parametric si cu editari facile. Am ales vederea asta cu editarea deschisa, sa se vada schema mai bine.

Istorice...

Un alt weekend sec avea sa inceapa dupa o saptamina comprimata mult si, prin urmare, ma gindeam sa vizitez niste muzee. Dar cautind informatii pe net, biletul de intrare era cam mare pentru mine... 5, 6, 8 pina la 20 sau 25 lei. Mi-as fi permis poate la muzeul CFR, cu 3 lei, sa fi sacrificat astfel un set de doua placinte din Auchan. Dar chiar o ciorba sa sacrific?! No way! Adica as fi renuntat la ea daca in costul biletului ti s-ar fi permis sa faci si poze amatoresti in interior, pentru uz propriu. Ceea ce nu e cazul, percepindu-se o taxa in jur de 40..50 lei. Nu m-as fi riscat la stilul spionaj, cu o posibilitate mare sa ma stie si boii aia de pe acolo, apoi sa ma ia (discriminatoriu) la raspundere.
Pina la urma, pentru ieri, am ajuns doar la observatorul astro popular, Vasile Urseanu (un nume clasic romanesc, desigur). Abia acum am reusit sa trec fizic pe acolo, in ciuda radacinilor mele care dateaza din 1992 in acest domeniu. Voiam sa vad in special luneta istorica Zeiss, de la 1910. Mai scrisesem ceva comentarii si pe FB, cind am aflat ca au dezafectat-o. Ma asteptam sa fie accesibila vizitatorilor, era insa doar plasata intr-un balcon inchis cu geamuri.
Oare Rosiuta o fi vazut-o?

Iar aici, una de detaliu, cit se putea vedea. Inutil sa mai spun ca vederea pe viu nu se compara cu pozele de pe net.

Am extras acum de pe site-ul oficial un articol mai special:

Mai ales acum, ca am pierdut totul din fostele mele activitati, privind luneta prin geamurile alea, tare mult visam sa ajung si eu sa materializez obiectivele acromatice de tipul cel mare, de la Tavi's Optical, D160mm cu F2400mm. Incerc sa-mi mai procur doua softuri de proiectare, asa cum mai scriam. In prezent schimbindu-se multe date ale conjuncturii personale fata de 2016, poate oi reusi sa avansez mai mult din camaruta asta. Pe termen mediu si mai lung, cea mai nasoala ar fi stagnarea, nici inapoi n-ar fi deloc o solutie... mergind cu speranta ca faza asta e doar tranzitorie, altfel n-am rezolvat nimic.
Da... pina la lentilele mele tip Clark sau alte nostalgii, sa revin la zona Jilava, fiindca se gasesc si pe aici astri si aere istorice...

Nea Salar

Ieri am primit primul fluturas de salariu, pe 4 zile ale finalului de octombrie. Se vedea si ochiometric o impozitare excesiva pentru valoarea bonurilor de masa. Apoi ma apuc sa fac verificarile de rigoare, care nu ieseau nicicum prin extrapolari ale acelui "venit net" partial la salariul lunar. Pina si colegul tehnolog cu vechime acolo, care stie tot si turuie, incercind sa-mi repete socoteala de pe bon ca unor timpiti care nu inteleg nimic, a admis ca e o inadvertenta careia nu-mi putea da un raspuns. Dupa care ma duc la serviciul financiar, la nea Salar, sa-mi elucideze problema. Chiar si la experienta mea foarte redusa, stiam ca impozitarile sint epuizate pentru un venit etichetat ca fiind net, pe care-l "iei in mina". Ceea ce insa nu mai e valabil, un lucru halucinant dupa parerea mea. Deci o alta impozitare de 10% se mai aplica valorii deja nete (+cea a bonurilor), scazindu-se in final valoarea bonurilor. Calculul de pe fluturas devenind astfel corect.
Seara cind ma apropiam de casa, l-am mai sunat pe Normalu, sa vad daca el ar avea din experienta lui vreo opinie vizavi de aspectul dubios sesizat. N-avea si era foarte expeditiv... as fi vrut sa ne mai intretinem in week-end, daca o fi ramas pe aici. Dar nici n-am apucat sa-l mai intreb. In fine, am mai cautat pe net, fiind diverse site-uri. Si intr-adevar, figureaza acea impozitare suplimentara, pe venitul net. Am introdus inclusiv suma mea bruta, orientativ, care parea a fi scutita, probabil in ipoteza ca ar fi fost un cuantum lunar.

Si totusi, calculat la luna, raminea o discrepanta intre cotatia neta zilnica dedusa din bon, respectiv cea lunara neta. Cind zic net, ma refer la ceea ce iei in mina. Iesea 1400 si ceva, cam la salariul minim. O usurare... ce sa zic. Dar mai admisesem o a doua premisa falsa, aceea a numarului de 21 zile lucratoare pe luna, despre care o stiam ca valoarea medie, admisa prin conventie la astfel de calcule. Eh, nu, zilele astea variaza, iar octombrie e data ca avind 23, printre cele mai multe, cifra cu care in sfirsit datele se verifica. Insa devine aberanta notiunea de salariu lunar (implicit acela net), fiindca o sa varieze cu pina spre 300 lei netul, ceea ce conteaza pentru mine. Ar fi trebuit stipulat in contract cistigul pe zi, nu pe luna. Da... ramine sa se confirme factual.

Ma cam deranjeaza variatiile astea emotionale, spre rau, incepind cu promisiunea aia verbala de acoperire partiala (350 lei) a costurilor cu chiria, apoi am aflat ca totusi se acorda si bonuri de masa, pentru care m-am bucurat. Iar din discutia tot in masina la Normalu (m-a adus el de la Craiova, weekend-ul trecut), aflasem ca, de fapt, bonurile n-ar fi impozabile... ceea ce iata ca nu e adevarat. Ba din contra, se ciupeleste mai rau salariul.

Si ajungem la alegerile astea, implicit la nea Salar din cea mai inalta functie a statului. Oare de ce ar trebui sa-i votez eu pe unii sau pe altii pentru functia asta privilegiata si atit de banoasa (precum pe parazitii de la euro-parlament)? Ma reprezinta in vreun fel?! Ma sustine careva cumva?!

Evident ca unii-s mai stimulati decit altii sa fie nea Salar.
Da... cam greu, iar in timp ce eu ma fortez pe aici, iubita mea face sex.  

Niste "oameni mai normali"...

M-am mutat la vila, iubita mea. La o alta vila...

va urma...
... intr-o vila la Jilava.


Add (dumineca, 3-11-19, 12:08): Da... sa revin. Marti, in urma cu aproape doua saptamini, era cea de a 3-a zi in care mergeam la Bucuresti pentru inchirierea unei garsoniere, de fiecare data mergind in baza consultarii unor anunturi si a unor discutii din ziua anterioara. Dupa precedentele doua zile esuate, din cauza expirarii anunturilor, fie erau false sau neintelegeri, ba chiar o stare tematoare in subconstientul meu, in fine factorii de presiune se amplificau si am mers destul de hotarit cu gindul de a gasi ceva si a ramine acolo. De precizat ca n-aveam dispozitive cu net mobil pentru alte cautari in timp real, de la fata locului. Imi era greu sa accept o alta chieltuiala inutila cu drumurile, desi situatia presupunea o serie de implicatii ale caror efecte puteau aduce pierderi mult mai mari.
- Prima gazda pe care am vizitat-o in acea a 3-a zi era la casa, avind ca reper statia de metrou de la Eroii Revolutiei (unde o intilnisem in septembrie 2017 pe domnisoara Indianca). Amplasarea la distante rezonabile (max "15 min") de guri ale metroului era printre dezideratele primare pentru mine. La locatia asta se mergea totusi cam mult, mai mult decit imi spusese proprietara. O luam pe bulevardul Giurgiului, pina la piata Progresul (zona fiindu-mi familiara decind mersesem la Cristal Brad, un pic mai departe), apoi mai era de mers pe niste stradute. In total cam 18 minute de mers mai rapid. Referitor la drum, am studiat ulterior si foile printate de care dispuneam, cu harti ale zonei. Cred ca ar fi fost un pic mai scurt pe alta parte, spre statia Constantin Brincoveanu, sa fi taiat astfel vreo 3 minute, intrind la limita in timpul admisibil. Dar problema tinea de configuratia garsonierei... o prelungire a casei principale, in stil vagon, avind inca cel putin un chirias. Pretul 700 + utilitatile incerte. La parter. Avea baie si bucatarie proprii. Incalzire cu soba la care eu aveam control, dar fara contorizare proprie. Insa marea belea era lipsa luminii naturale si cu desavirsire a geamurilor de aerisire. Mereu trebuia sa stai la lumina de bec, iar proprietarii pusesera perdele dense in dreptul unicelor geamuri de la dormitor si holul exterior, agravind situatia si blocind parca "strategic" ultima raza de lumina.
- A doua optiune era un scremut care avea sa se dovedeasca un mare imbecil. Imi zisese telefonic inca de luni ca, eventual, miercuri sa vin, fiindca tre' sa afle deznodamintul unei promisiuni.
L-am mai sunat totusi, eu fiind in Bucuresti, sa vad daca poate sa-mi arate sa stiu macar despre ce e vorba, daca mi-ar fi convenabila. A acceptat, ghidindu-ma telefonic dupa numele unor strazi ale caror denumire noroc ca figura pe harta printata pe care o aveam din zona aceea. Era la Aparatorii Patriei, la casa (vila) si se mergea cam 9..10 minute. Pretul parca era 600+utilitatile. Cind ajung la numarul 50, cit era, ma intimpinau de dupa gard si prin sparturi doi ciini agresivi, care se spargeau latrind!! Iese si specimenul, cam de 50 si ceva de ani, la care deschide un pic poarta si-mi zice ca sa vin. Ii solicit sa lege sau sa inchida ciinii in alta parte, pentru siguranta, dar el refuza categoric. Apoi ma duc dracu... ultimele obstacole ar mai fi fost astfel de suplimente de stres si posibila nevoie de a ma lupta cu ciinii.
Nu mai stiam ce sa fac, aveam un anunt foarte convenabil din poze, locatie si pret. Undeva tot la mansarda unei case, cu lumina directa in camera si cel putin in bucatrie. Doar ca nu raspundea, parca nici nu mai suna... si-o fi aruncat cartela. Ma refer la o casa pe la sfirsitul bulevardului Pallady, deci in apropiere de Anghel Saligny. Imi era greu sa accept ceva mai prost, cind stiam ca se poate si mai convenabil. Ferentariul l-am evitat expres in cautarile prealabile. Se facuse aproape ora 14 si zaceam pe o banca la Piata Unirei, unde am stat o ora framintindu-ma cu gindul la optiuni, doua practic, deci o dilema. Mai aveam inca una ce reintra in calcul, din saptamina trecuta, cind imi respunsese un agent imobiliar... specie de care nu ma lecuisem! Era o garsoniera tot la vila, dar la mama-dracu... la gara Progresul, pe mahalaua sudica, unde individul din telefon imi zicea in saptamina anterioara ca urma sa se elibereze in ziua de simbata. Pretul chiriei lunare fiind 550 lei. Ce dracu sa aleg eu intre astea doua variante?! Prima, unde mai cerusem un ragaz de citeva ore, respectiv a 3-a, insemnind o exilare pe mahala... de unde ar fi trebuit sa ma frec cu tramvaiul pentru orice reintrare in oras?! Ce sa aleg?! Ori sa fi venit din nou acasa. L-am mai sunat pe intermediarul imobiliar, pentru ultime clarificari, la care imi zice ca in caz de deplasare si refuz al meu sa inchiriez, ma va taxa cu 50 de lei. Desi legal ma indoiesc ca avea aceasta posibilitate, intrucit nici nu ma legitimase inaintea pornirii spre zona. Avind dati toti factorii (mai mult sau mai putin descrisi), decid ca trebuie sa ramin si ma montez mental in acest sens. Cu greu aleg locatia periferica, dar mai luminata natural si cu posibilitate de aerisire. Asadar, aproape sigur se prefigura situatia in care pentru a 3-a oara nu ma voi mai intoarce seara negresit acasa, in camera mea, cu PC-ul si odihna in patul propriu. Imi vor lipsi deci biroul meu de acasa si revederea pe YT a curselor de Indycar din anii '90, cind in ziua precedenta ramasesem la etapa a 8-a din 1997, urmind a 9-a. Imi vor lipsi si multe altele.
- Optez deci pentru solutia descrisa anterior, ma resuna agentul in jurul orei 15:30 sa-mi spuna ca a rezolvat ce avea si se va indrepta intr-acolo, eu fiind inca la Unirei. Imi mai propune sa ramin acolo ca va veni el cu un taxi sa ma ia si pe mine. Pretul de inchiriere afisat in anuntul de pe net era 1150 lei, de obicei gazdele cerind plata in avans a unei luni + o luna garantie pentru electrocasnicele din dotarea garsonierei. Acceptasem suma asta in principiu si dupa experientele celor doua zile anterioare, deoarece nu le puteam eu face regulile. Oricum, o aveam imprumutata, dar macar la cineva care nu ma va stresa cu returnarea. Adica 550+550=1100, ar reiesi un comision surprinzator de mic al agentului, de doar 50 lei! Mai trece vreo jumatate de ora si apare. In masina, pe drumul lung care a durat vreo jumatate de ora, vorbea mereu si destul de cordial cu soferul, pe care-l cunostea. Insa mai intii imi spusese mie la ultima conversatie telefonica faptul ca acea camera (disponibila de simbata) inca nu se ocupase, adica s-ar fi ocupat, doar ca proprietarului nu i-a placut de persoana doritoare, respingind-o. Apoi in masina a detaliat fara sa-i fi cerut eu, ci in compania interlocutorului sau principal, soferul. Cica venise o fata de etnie rroma, dar gazda nu primea pe oricine. Asa a ramas neocupata. Dupa care se plingea ca mai avusese o intelegere de ieri cu ceva afacerist, pentru ziua in curs,  s-o aduca ala pe maica-sa la o alta gazda pe care o avea agentul in gestiune, insa respectivul n-a mai aparut la intilnirea din ziua curenta, lasindu-l balta, cu deplasari aiurea in orasul ala mare si aglomerat. "Deci uite, domne, ce indivizi neseriosi"... faza la care conchide el ca ar vrea sa existe si sa aiba de a face cu oameni mai normali. Atita tot.
Incepea sa spuna si despre el sau se tocmea cu soferul (nu retin exact) sa-l aduca pe tac-so al unuia dintre ei in garsoniere de genul asta, posibil un pic mai mari, una la 600 lei pe care o mai avea. Dupa care spune ca in camera ce urma sa mi-o dea mie, acolo la periferie evident, statuse o gagica care avea masina decapotabila si care lucra in ceva minister. Deci nici aia nu voia sa arunce bani aiurea pe chirii in zone mai bune. A plecat numai pentru ca se mutase cu serviciul mai departe. Asa, iar spre final de drum, (ne) spune ca proprietarul unde tocmai mergeam nu e roman de origine, ci e indian! Eh, he... nici dupa toate astea, in special dupa ultimele doua ziceri, mie nu mi-a dat de gindit faptul ca totul e dubios, ci eram deja montat sa ramin unde pot si, in atare conditii, aveam creierul scurtcircuitat.  Nemernicul ala varsa numai tromboane pentru a construi o atmosfera falsa, a manipula situatia fata de mine, clientul, incepind cu anuntul inselator sau chiar fals de pe net, apoi prin bunavointa de a ma duce cu taxiul. Cind tot ceea ce debita el ar fi trebuit citit pe invers! In conditiile astea, eu fiind atit de credul si usor de pacalit, in contexte de scurtcircuitare a creierului, ai toata indreptatirea, iubita mea Rosiuta, sa nu dai doi bani pe mine.  
Cind am intrat in camera, era intr-adevar curata (adica fara reziduri grosiere), ca in descriere si ceva poze de pe net, dar mirosa intr-un anume fel... ca sa nu zic ca putea. Fiind mobilata extrem de sumar, neavind masa si vreun scaun. Si nici aragaz, doar o butelie cu un rahat de ochi... unde ma cam chinui reglez flacara sa stea aprinsa, din robinetul buteliei. Dar sa revin, odata ajunsi in camera, zicindu-i evident ca accept, magarul ala imi detaliaza repartitia banilor 1150 lei, tot din proprie initiativa, garantia pentru proprietar fiind de fapt doar 200 lei, iar 400 comisionul care-i revenea. Si cica asta-i cel mai mic comision. In conditiile in care restul agentiilor practicau explicit (din anunturi) comisioane 50% din chiria pe o luna. Adica i-ar fi revenit 275 lei, nu 400! Nu i-am replicat nimic. Altul, de la o agentie in regula la care mersesem data trecuta, despre care mai scrisesem la comentariile postarii trecute, macar era mai domn comparativ cu nataraii de genul asta. Iar faza noastra culmineaza cind agentul imi spune ca proprietarul e foarte de treaba si ca putem sa nu mai facem nici un contract si acte, chitante. Doar sa-i dau lui mai intii comisionul apoi restul, gazdei. Cava halucinant, sa fi cedat chita de 1200 lei fara nici un act! Ii replic ca nu se poate chiar asa, ca trebuie principial niste acte, dupa care le intocmeste tragind masuta televizorului (pe care l-am si mutat definitiv pe primul raft al unui sifonier cu perdea.  Apoi a venit si proprietarul, cu care am discutat despre cuantumul utilitatilor, si mi-a spus doar verbal (din experienta) ca acestea ar fi in total de 200 lei pe timp de iarna si 150 vara. Repartizate astfel ca taxare.  Nu-mi ramine decit sa sper ca se va tine de cuvint, sa nu le umfle. Garantia, de 200 lei, mi s-a spus de la inceput ca nu-mi va mai fi returnata, si ca va fi folosita ulterior pentru curatenie si zugraveala. Oricum, consider ca am platit cu virf si indesat garantie, chiar daca i-a revenit agentului. La rindul meu i-am spus ca distantele spre oras si timpii de parcurgere a lor sint ceva mai mari decit le reperasem virtual si din anunt, fiind posibil sa stau mai putine luni decit cele 12 prevazute in contract.
Dupa terminarea acestor formalitati, m-am intins in sfirsit in patul noii case, un pat care mirosea puternic... Ca sa fiu mai clar, n-am nimic contra altor rase si culori, ci cu tiganeala si ticalosia am. Parca aproape instant, cum s-au retras cei doi, incep sa se auda din camera alaturata niste zgomote infernale, zidurile fiind subtiri. Manele si multe voci parca de tigani, cu injuraturi spurcate si posibile agresiuni. O atmosfera de balamuc. Faza care mi-a pus capac, gindindu-ma ca am facut cea mai mare greseala a vietii. Apoi m-am remontat repede si am mers spre extrema opusa a metropolei, spre statia Straulesti, sa ma intilnesc cu Normalu, caruia ii lasasem bagajele la finalul primei zile esuate. Dupa ce am revenit, aia inca persistau... determinindu-ma sa doresc sa plec cit mai repede din cloaca aia, dupa 3 saptamini, maxim o luna, in sparanta ca mi-as procura un laptop si sa-mi fi gasit de acolo altceva mai convenabil. Totusi surprinzator, de a doua zi a incetat tiganeala de alaturi, iar dupa voci e posibil sa fi venit alti chiriasi acolo (fiind inca doua garsoniere pe acel nivel). Mai tre’ sa spun ca in ziua precedenta, Luni, imi facusem vaccinul antigripal (ala tetra). In urmatoarele ore nu mi-a produs nici o reactie nasoala, inrosiri sau dureri musculare, insa din timpul noptii, spre dimineata, cind eram in tren, am inceput sa am stari febrile care s-au agravat pina seara. Sa fi avut peste 38 de grade, posibil spre 40. Am luat doar paracetamol, asa cum mi-a recomandat medicul de familie la eventuale astfel de efecte adverse. Stare ce a persistat 2..3 zile, culmea fara dureri in git. Apoi au venit si durerile in git, la inghitire, mai atenuate insa, intr-o parte si-n cealalta, pe rind. O stare de gripa atrofiata indusa peste care s-a suprapus o diaree spontana a doua zi, nu pentru ca as fi mincat ceva nepotrivit, ci din nemincare. Si nu doar atit. Patul care mirosea oribil dupa cum spuneam, era tare, neobisnuit de tare acea saltea „relaxa”, si mi-a produs o paralizie a scalpului in zona posterioara. Am gasit totusi o perna ieftina, cu microfibra, in Auchan, care a rezolvat disconfortul. Paturile, de astea in stil nou, tind sa alunece si sa ma descopar noaptea, trezindu-ma mereu cu usoare dureri in git. Cu toate astea, dupa semnarea contractului de munca la uzina, de vineri (aceeasi sptamina), am inceput, culmea, sa ma obisnuiesc si sa ma resemnez... salariul fiind mic dupa cum mi se spusese si acceptasem, ba chiar il preconizasem. Inca nu stiu exact cel net cit va fi, cu citeva sute de lei mai mare decit cel minim. Oricum mai mult frig suport aici, la Craiova, in nenorocita asta de casa cu individul revenit acasa dupa ce fusese platit regeste la patron, tot in Bucuresti. Acum e mult prea frig la baie, nici n-am conditii acasa sa ma spal pe cap. Si-n garsoniera aia e frig in baie, fara calorifer de fel, dar e mic spatiul si noroc ca aveam apa calda, fierbinte, spatiul incalzindu-se rapid de la vaporii dusului.

Sa trec acum la aspectele muncii, pe care le acceptasem, dar despre care mai am de comentat citeceva.
Inca de la prima audiere, am incercat sa ma interesez formal daca mai e valabila acea subventie absolut legala, prin care statul le oferea angajatilor cu domicilii in alte localitati, mai indepartate de 90km sau cit era, un ajutor de 900 lei. Ar fi fost parfum pentru mine... doar ca, la personal, mi s-a spus ca subventia nu se aplica la acea uzina opticala, fiindca avea datorii la stat. Deci datoriile fabricii (entitatii industriale) se repercuteaza asupra angajatilor, mai ales nou venitilor! "Hai, ia si performeaza, da randament!" Cam asa functioneaza statul asta! In timp ce despre parlamentari, acei paraziti sau gauri negre care vin la serviciu doar 2..3 zile pe saptamina, cu pierderile implicite pe care le reprezinta, alora auzisem ca li se dau subventii de 1000 euro pentru sederile lor pretioase la Bucuresti! Adica ei isi dau lor insile banii astia numai pentu cazare in capitala. M-au invitat apoi, in aceeasi prima zi, sa vorbesc si cu directorul, care mi-a raspuns cu privire la caminele fabricii ca sint ocupate, unele abuziv (de fapt, aveam sa aflu ca exista smenozeli pe acolo, cu tigani cooptati ca intermediari, sa te taxeze aiurea si inadvertente de astea, care put rau de la distanta!). Prima data aveam impresia ca doar utilitatile ar fi fost platite de catre angajatii cazati acolo, cum pare si logic, nu si chiria. In fine, un aspect neclar. Dar sa revin, eu doar intrebam eventual, nu eram si nici acum nu sint in pozitie sa negociez ceva. Totusi, directorul la acea prima intrevedere mi-a promis ca daca-mi rezolv cu locuinta, o sa-mi acorde 350 lei ca subventie partiala pentru locuinta. Presupun ca avind acoperire legala, nu altfel. Un prim lucru important pentru mine, despre care insa a uitat la angajarea mea efectiva. Nici n-am mai intrebat. Dar ma deranjeaza in sinea mea. Practic, in cel mai bun caz oi putea pune de o parte cel mult 300 lei dintr-un salariu. In rest, banii se duc pe cazarea si mincarea minimala, nu o haina, un papuc, altfel de distractii sau deplasari. Nici vorba de masina sau alte "luxuri". Un al doilea aspect discordant (insa de o importanta mult mai redusa) a fost lipsa internetului pe calculatorul din birou, in conditiile in care la a doua intrevedere a noastra, mi-a aratat cineva uzina si incaperea in care voi avea birou, cica cu internet la calculator, ceea ce n-a fost cazul, din niste restrictii pe care nu le-am inteles pe deplin. Oricum n-as fi stat aiurea pe net, pe site-uri personale. In ultima zi de vineri, mi-au spus ca in caz de nevoie, as putea trece la un calculator mai in fata, daca am nevoie de net, dar care merge mai greoi. Faze de astea... la care oricum iti trece cheful acestui beneficiu rudimentar, formal, implicit lumii moderne, pentru cautarea unor eventuale informatii in principal legate de serviciu.    
Dincolo de aceste observatii, angajatii in general is amabili, cred ca mai de calitate decit la Craiova. Desi uneori ii simteam pe unii, in treburile lor, ca n-au chef de mine sa-mi raspunda la anumite chestiuni. Apoi ma retrageam si eu. In plus, aglomeratiile nu-mi priesc, prin natura mea genetica. In sala destul de mare a slefuirii fine si polisarii tot de dinafara ma uitam, avind perete cu geamuri spre culoar. Abia vineri (azi fiind duminica), am intrat si am vorbit cu doua persoane.
Dupa mai multe chestii, mi-am mai exprimat pe undeva dilema ca poate ar fi fost mai bine sa fi optat pentru proiectarea mecanica, in care am in primul rind un backround, o calificare de baza, ei folosind acolo pentru lucru 3D programul SW. Deci cu SW as avea un viitor, in timp ce ruta de tehnologie optica e mai plafonata. Numai ca pe parte optica ma simteam mai competent, avind date activitatile mele particulare, extinse pe zeci de ani si pe care m-am straduit sa le evoluez tehnologic si calitativ, sa evoluez inclusiv eu, ca om, ca abordare.
In fine, mai am un coleg mai tinerel de birou, care e pe parte de fizica. La un moment dat, tot vineri, imi spune in ton critic ca trebuie sa ma schimb, sa comunic cu restul pe acolo prin sectii (de parca eu n-as fi comunicat nimic), ca altfel, e un mediu foarte competitiv in Bucuresti, caruia n-o sa-i fac fata. Ceva in genul asta, celebra vorba care imi place la maxim. Deci trebuie sa fii cit mai energic, sa te arati cit mai saritor in a te implica si a afla tainele jobului, cu ceea ce presupune el. Totusi, zvapaiala asta dorita nu indica nimic asupra profunzimii omului. S-ar spune probabil si despre prestatia mea din facultate, la proiectare, ca eram "necompetitiv". Competitivi erau aia care-si faceau repede, gresit si labartat citeva pagini de proiect pe genunche, in camine. Ori care si le aranjau direct, fara a mai face nimic, ei avind deja primii proiectele facute... astia erau competitivi. Astia, da!

Intotdeauna mai exista un "deasupra de toate astea". Iar la mine orarul zilnic presupune sa ma scol la 4:45, apoi ma pregatesc suficient de lejer pentru a pleca pe la 5:40, maxim :45. Tramvaiele de obicei abia se tiriie, ajungind cam in 30..35 minute la Unirei, de unde iau metroul. Ar mai fi o varianta sa-l iau de la Eroii Revolutiei si sa-l schimb o data (la Unirei), dar nu vine prea des pe magistrala si-n sensul de care am nevoie, incit in medie daca oi cistiga 3..5 minute si nu prea are rost. Lansare pentru a ajunge la ~6:55 la serviciu. Termin la ora 15, dar de regula merg pina-n Auchan Titan, pentru o ciorba, eventual o carne gatita, si cel mai devreme ajung acasa (la Jilava) pe la ora 17:00. E noapte acum, afara in imprejurimi n-am ce face, calculator sau tableta nu am. Dupa ce maninc ciorba cumparata, ma intind la tv... unde mai atipesc de obicei chiar spre orele 19:30... 20:30, cind incep principalele stiri. Sigur, ma mai trezesc, ma mai scol, dar am o stare generala proasta, citeodata cu crampe. Cred ca e din cauza apei foarte proaste de la robinet, desi o folosesc numai fiarta la ceai, ma spal pe dinti si vasele cu ea. E de aia cu mult clor, care pute. Asta-i un factor mai grav decit pareau cei de la inceput. Conditii in care timpul trece de parca n-ar fi nimic in afara serviciului. Doar vin si plec de "acasa". Mi s-a deformat perceptia asupra timpului. Uneori, fiind rastignit la pat, mai vociferez ca: Rosiuta e iubita mea! Atunci ma simt un pic mai bine. Pentru rezistentele astea trebuie macar sa se intrevada niste mize mai mari. 

Risc sa ajung la titluri "Mutarea sau Mutatia?"!

In final, niste ilustratii ale sistemelor de referinta... dintr-o dimineata in care ajunsesem prea repede.

LE (5-11-19, 21:15): Cam asa e laptopul omului de afaceri de la Jilava. Vederea e de ieri, azi mi-am pus mouse. Asta-i fereastra, cea fizica stind oricum mai mult astupata.