Revin asupra experientelor recente in privinta recuperarii datelor. Mi-e o scirba vomitiva sa repet ce scrisesem zilele trecute si-n alte parti, astfel incit mai atasez niste capturi. Partial oi repeta, dar mai vin in special cu completari pe parte textuala.
Scriam in adaugarile postarii trecute ca la final de final, impresia mea ramine aceea ca indivizii de la firma la care am apelat, Bit Data Recovery (din apropierea turnului Protv), au avut un mod inselator de comunicare a datelor catre client. E doar o impresie, poate o interpretare gresita pe care am scris-o doar aici, nu si-n feedback-ul pe care aveam sa-l dau pe paginile lor. O acuratete interpretativa care, una peste alta, ar fi ultimul lucru care m-ar interesa acum.
In contextul discutiilor initiale, care se refereau numai la procente de recuperare a datelor,
indivizii au facut trecerea la exprimarea unui procent de citire a suprafetelor sau volumului nominal al hardului. Ceea ce la ei, "citire" nu echivaleaza nici pe departe cu "recuperare de date". Toate astea coroborate cu reducerea pretului fix la 50% din cel initial si discutiile telefonice in care cineva priceput din cadrul firmei imi spunea ca la procedura de extragere fisier cu fisier ar fi posibila intregirea si validarea unor fisiere mici, tip poze (de pina la vreo 2MB), compromise de altfel in procedura pe structura, m-au facut sa-mi pun speranta in extractia aceea pe fisiere, si anume ca tot ceea ce s-ar regasi acolo ar fi valid. Lucru intarit de afirmatiile lor ca au reusit in final sa citeasca mai mult de 50%, cu mici zone descifrabile si de pe partea aceea pe care o dadeau moarta. In conditiile unui hdd de 1TB, cu volum formatat la gol de vreo 930GB, care prin scaderea sistemului de operare si a programelor mari ar ajunge la circa 800GB, facea sens sa cred ca cei 473GB or fi intregul continut valid.
Abia cind am parcurs mai cu atentie fisierele principalului folder de pe telefon, care ma interesau cel mai mult, am observat alocarile aberante de spatiu si discordanta intre numarul fisierelor, respectiv volumul ocupat. Am inteles ulterior din expunerea problemei pe forumul SP, ca tabela de partitii fiind deteriorata, scrierea fisierelor poate ajunge sa se faca fragmentat, in diverse zone ale discului, apoi programele astea nu mai stiu de unde sa ia sectoarele potrivite, pentru a le alipi corect, amestecindu-le si facindu-le varza, explicindu-se astfel aparitia acelor "stele neutronice."
Lucru nou aflat acasa, dupa ridicarea condinutului, a fost ponderea compromiterii fisierelor care difera enorm in functie de data la care au fost salvate. Cele vechi, descarcate de mult, fiind accesibile intr-o proportie mare, chiar peste 90% (asa cum mai scriam) iar astea noi asupra carora operasem recent, in ultima luna, ba chiar in ultimul an, fiind la o rata catastrofala de compromitere, inclusiv in procedura de recuperare pe fisiere, care n-a adus nimic nou dintre astea, ci doar unele brute, recent sterse dupa procesarea lor, care inca nu fusesera rescrise. Imi puneam sperante si-n privinta asta, care ajuta, dar in mica masura. Intr-o forma sau alta, lucrurile astea trebuia sa le stiu si le-am acceptat.
Insa consternarea majora avea sa vina pentru mine abia ziele trecute, dupa ce mai studiasem pe net posibilitatile de recuperare in strainatate si cind m-am incumetat sa mai cuplez hdd-ul problematic prin conexiunea de USB, sa vad daca mai merge la fel sau cum s-o comporta.
Pot spune ca acel hard instrainat odata cu interventia imi era complet strain celui pe care lucrasem 5 ani de zile!
- Ulterior am mai cautat explicatii, iar la urmatorul link am gasit cite ceva. Pe o alta pagina, respectiva firma din US are o categorisire a defectelor, componenta mea trecind la incadrarea hardurilor clicuitoare:
https://www.gillware.com/data-recovery-services/hard-drive-repair/clicking-hard-drive-data-recovery/
Deci capurile de citire/scriere ar fi complet oarbe.
- Apoi un alt link unde sint redate niste sunete si problemele pe care le atesta ele:
https://www.securedatarecovery.com/services/hard-drive-recovery?referrer=business.com
Al meu facea doar doua clicuri, cursa dus-intors pe raza discului, dupa care se opreste. Probabil o mai avea un control in plus, incit sa nu flendure bratele alea la infinit. Se mai auzea totusi un periaj fin, care ar putea fi nasol (repet, in PLUS fata de felul in care il stiam ca functioneaza). Dar nu atit de groaznic precum cel din mostra audio pentru zgirieturi... un stadiu aratat acolo in care banuiesc ca te caci pe el de disc. In aceeasi seara, le-am scris si lor un e-mail si o postare mai evaziva (dar cu reper de localizare a firmei) pe forumul SP. Inca nu si feedback-ul pe paginile lor, gindindu-ma sa mai astept sa vad daca si cam ce-mi raspund. Din unele elemente ale intregii experiente am desprins posibilitatea ca unii dintre indivizii de la firma (poate chiar managerul) sa vizualizeze desfasurarile de pe ariile IT ale acelui mare forum, intrucit unele raspunsuri catre mine (externe forumului) parca erau ajustate in functie de ceea ce scriam eu pe forum. Mai intuiesc ca aveam sa fiu blocat de catrte ei pe pagina lor FB, spre care tot ei imi facusera invitatie sa le dau feedback imediat dupa plata si incheierea cazului. Blocat pe contul meu primar, care fusese mediatizat in felul care se stie si pe care l-am mai analizat de multe ori. Presupun ca blocarea survenise apriori, in urma mesajului postat de mine in seara aceea pe forum.
Trebuie sa mai remarc discordanta intre afirmatiile lor referitoare la capurile de citire. Prima data, intr-o conversatie telefonica (cu vocea managerului, din cite am inteles intr-un final), mi s-a spus ca capetele se duc odata cu suprafetele. Ceea ce prin corelare al raspunsurile existente pe net, din exterior, denota o afirmatie inexacta spre falsa, un raspuns total sovaielnic din care s-ar subintelege ca nu schimbasera capetele, pentru ca n-ar fi avut rost. Apoi, in ziua finala in care m-am dus personal cu noul hard, sa finalizez procedura, un alt operator mi-a zis ca au folosit niste capuri etalon intr-o citare aproximativa, un gen de capuri specializate operatiunii. O sa revin la idee.
Acum revin la ziua urmatoare reprosului scris de mine catre ei, in acea seara in care asistasem la noul stadiu de degradare a hdd-ului (exprimindu-mi temerile de complicatie suplimentara, aceea de zgiriere a platanului, care slava domnului, macar zgiriat nu fusese). Mi-au trimis un raspuns efectiv batjocoritor, ca pentru talimbi, in care incercau sa ma convinga hardul merge la fel si e in aceeasi stare in care-l adusesem. Ceea ce m-a enervat si le-am postat feedback-ul pe cele doua platforme spre care imi facusera invitatie. O enervare absolut irelevanta continutului. E limpede, decent, bazat pe constatari faptice obiective, cu mentiuni de probabilitate (incertitudine) unde era cazul.
Urmatoarea zi, adica ieri, primesc un telefon de la ei, de la aceeasi voce care mi-a spus la un moment dat ca el e managerul firmei. Sa ma ia din nou cu tromboane, sa aprecieze el ca le-am scris feedback subiectiv, la suparare, bazat pe supozitii false etc. etc.
Ca ii fac rau si sugerindu-mi in final sa retrag ceea ce scrisesem! Abia ceea ce facea el acum era cu adevarat subiectiv. Nu credeam sa aud asa ceva din partea unui capitalist, inspirat de valorile si metodele occidentale, cu mintea deschisa si plimbat pe afara. Poftim, facui iar o "supozitie", dar la care n-am cum sa gresesc.
Revin asupra aspectului ce tinea de capurile de citire. Mi-a zis ca initial le-a folosit pe cele originale, pina cind acestea au murit, apoi le-a pus pe alea STAS si a continuat procedura. Nu stiu daca de la capat sau cum. Mai multe detalii nu-i intrebam, gindindu-ma ca poate astea tin de secretele profesionale, sa nu fiu indiscret.
Pai bine, ma, dar un profesionist nu sesiza de la inceput starea capetelor? Si in conditiile in care nu putea extrage cite date as fi vrut eu, nu se gindea sa conserve pe cit posibil materialul brut?! De ce dracu a mai remontat la sfirsit capetele moarte, daca stia ca-s oarbe?! In loc sa fi lasat gol locul si sa-mi fi spus la predarea materialelor. Sa fi eliminat riscul deteriorarii fizice a stratului magnetic.
Cam asa e cu profesionismul. Si daca as admite ipoteza "facerii de rau", situatiile nu cred ca suporta comparatie, eventualul rau comis unul altuia se afla in planuri diferite.
O sa mai descriu un moment conex, cind joi seara in saptamina dinaintea plecarii la Bucuresti dupa datele astea (la Bucare am plecat urmatoarea zi de Luni), dorind sa formatez hardul nou cumparat prin adaptorul extern de USB, observ stupefiat ca individul de la INFOCENTER (de unde cumparasem adaptorul) mi-a schimbat din greseala alimentatorul cu unul cu o mufa mai mica. S-a intimplat a doua zi dupa ce-l cumparasem, pe 1 februarie, cind am mers cu toate componentele dorind sa-l returnez, nefiindu-mi util. Au respins solicitarea mea deoarece mi se rupsese un pic cutia in zona ciocului, la momentul deschiderii ei. Flacaul de acolo, acelasi cu cel din episodul de la 1.02, a luat ca atare situatia, a scotocit prin spate si mi-a adus un alimentator cam cum credea el ca trebuie sa fie. Mi l-a si probat, dar se vedea clar ca e de mina a doua, iar eu, la starea mea naturala de mocofan l-am acceptat asa si am plecat. Pe urma acasa, pe finalul micului de jun pe care-l luam aproape de amiaza, imi derulam iar situatia completa in creierii mei si nu-mi venea sa cred ca-l acceprtasem. Adica la inceput admiteam ca a fost greseala mea pentru ruperea cutiei, iar pe 1 feb. un alt flacau care statea la un calculator, unul care parea mai sef intre ei, ala mi-a imputat defectul la cutie, falindu-se la mine ca ei nu vind produse cu cutii rupte!! Produsul fiind in schimb absolut nou. Iar acum, ca urmare a greselii lor datind de a doua zi dupa cumpararea produsului, tot ei isi permiteau sa-mi dea un rahat vechi de prin magazie?! Imi venea sa fierb, gindindu-ma ca pe deasupra, pagubele pe care mi le-ar putea aduce alimentatorul ala vechi ar fi infinit mai mari decit valoarea lui in sine. Am mers imediat din nou, sa le cer un produs nou, cum se cuvenea. Am luat si cutia, sa vada exact caracteristicile alimentatorului, apoi mi-au dat altul nu chiar nou, dar mai nou (probabi folosit doar de ei la diverse teste in magazin). Avea amperajul mai mare decit primul, cel vechi, dat dupa ochi. In mod normal ar fi trebuit sa desfaca un adaptor nou de acelasi tip si sa-mi dea alimentatorul, daca pe cel incurcat de ei la reambalare nu-l mai gaseau. L-am acceptat totusi, fizic era mai mare decit cel original si m-am gindit ca are sanse sa fie mai bun. Miniaturizarea duce statistic la deficit calitativ.
Deci astia nu se gindesc nici pe departe sa procedeze asa cum e corect, ci isi urmaresc mereu propriul interes.
Luindu-ti esantioane relevante si intelegind atributele afaceristului de succes in capitalism, posibilitatile de a gresi in interpretare tind spre zero! In sinea mea nu cred ca greseam cu nimic atribuind generic apelativele alea specifice zonei de veceu tuturor reprezentantilor capitalismului.
Dupa dezastrul cu hardul era de neconceput pierderea fie doar a structurii pe foldere si multe subfoldere a datelor de pe partitia E, unde strinsesem foarte multe imagini si capturi din diverse domenii. Apoi am mai cedat, restringindu-ma tot mai mult spre esential. Vedeam cum cele mai importante poze de pe telefon, din anul 2018, de pe partitia C erau inghitite, macinate si facute cacat, ma refer la alea procesate din subfoldere, cu o rata mica de salvare (si care initial erau bune, probabil salvate imprastiat). Ma vedeam nevoit acum sa accept doar materialele secundare, sa lucrez doar cu astea in incercarea de a mai salva ceva. Recte cadre mai de la distanta, mai din lateral-spate, cu incadrare mai deficitara si potential diminuat la procesare, uneori claritate mai slaba si pozitie a subiectului mai nefavorabila. Greu spre imposibil de acceptat asa ceva. Deci pina unde sa mai cobor asteptarile? Pentru ca o sa mentionez explicit ca in anii astia am "procurat" niste gagici pe care le iubesc sincer si neconditionat. Unele ale caror imagini imi aduceau o stare de bine, ma detasau de rele si de tot cacatu' inconjurator. Exista totusi o mica conditie, aceea sa nu se fi manifestat vadit aberant si ostil, prin care sa-mi produca automat scirba. Daca nu se manifestau aberant, ci cel mult prin gesturi de inchidere a ochilor si sucire a capului, inca exista posibilitatea sa nu fie chiar jigodii de ultima speta... ale caror respective gesturi sa fie cladite pe genul ala de mentalitate si laturi varsate in presa. Mai scriam ca nimeni nu-i in masura sa-si formeze genul ala de pareri despre mine (doar javrele proaste gramada) si ca realitatea factuala arata cum de multe ori dementii si animalele provin tocmai din rindul specimenelor acceptate si integrate social.
Acum vine raspunsul la intrebarea anterioara, "pina unde sa mai cobor incit operatiunea de recuperare a datelor pierdute sa aiba un rezultat acceptabil, de alinare interioara?" Pierderile in continuare vor fi mari, dar succesul parca tot mai iluzoriu se reduce la
fata in pantofii rosii. Integrata natural intr-un context al toamnei anului trecut, intr-o zi de 10-10, premergatoare unei calatorii a mele la Bucuresti, cind ma intorceam de la gara dupa ce-mi luasem biletele in avans (sa prind locuri). Erau vremuri marcate de mai multa bucurie inerenta ideii de calatorie si finalizare a unor oglinzi slefuite de mine. Instantaneu cind am vazut-o, am realizat ca-i de o extraordinara calitate. Abia dupa ce am pierdut principalele imagini cu ea, care la rindul lor iesisera foarte bine, mi-am dat seama cit de mult o iubeam. Nu cred ca-i ceva rau sau gresit in asta. Sigur ca vorbesc in nume personal referitor la sentimente in sine. Si fata asta schitase un gest de intoarcere a capului spre stinga, la vederea frontala, dar dupa ce se captase imaginea. Mai am doar doua cadre, dintre cele secundare, unul procesat initial, celalalt nu, ambele incadrate la limita si cam din acelasi unghi. Nu era nevoie nici de securisti in special pe la Bucare, prinsi parca cu ata de mine, mutati simultan cu mine de pe un scaun pe altul etc. Inca din start, n-ai cum sa le faci rau unor fapturi pe care le iubesti.
Da... in prezent, inginerii si managerii de la Tavi's Optical s-au reunit intr-o sedinta extraordinara, nu pentru a visa prea maret la posibilitatea slefuirii unor obiective acromatice D160mm, F2400mm, ci pentru a mai gasi solutii de readucere la viata a doua..trei imagini cu fiinta in pantofi rosii! Un vis poate mai maret si cu implicatii mai fundamentale si complexe!
