luni, 31 decembrie 2018

A thing of beauty!


La multi ani, doamna RAM!




Intentionam sa deschid pe FB un al doilea album dedicat lunetelor simplete, cu aspecte de la construirea si testarea acestora, fiindca am niste imagini nepostate si din urma cu vreo luna, doua. Dar aici nu prea se preteaza formarea albumelor (cu zeci de imagini)... eh, oi vedea cum oi face, le-oi pune in postari. In schimb, o sa atasez acum citeva imagini pe acelasi subiect, de ieri, cind am montat lentila in celula ei... iesind o bijuterie. Am hotarit ca lentila asta sa ramina la polisarea optica initiala, altfel si-ar pierde mult din farmec. Oricum, e foarte buna la deschiderea limita D38mm, la cit o voi folosi. Era si cea mai buna dintre cele 3 ale primei serii de simplete dedicate, cea din 2010. A trebuit totusi sa-i revizuiesc doar marginea si tesiturile, s-o aduc la acelasi diametru ca celelalte doua aflate acum in lucru, de aprox. 47.1mm. Intrucit cea originala era cu vreo zecime mai mare. Tronsonul interior de fixare il facusem pentru diametrul acestor discuri, dindu-i lu' nea Ion a doua lentila dintre astea pe care le slefuiesc acum, s-o foloseasca ca etalon, sa intre cu joc mic. Am facut ieri si citeva teste vizuale terestre, cele astrometrice mai au insa de asteptat, fiindca s-a innorat.
Incerc si eu, pe cit posibil, sa-mi fauresc lunete si telescoape de LUX!

Inca un revelion in progres... dar imi vin si mie acum gagicile, sa le fac deci inventarul:
- Doamna RAM? Doamna RAM?
- Doaman Nadia?
- (new entry) Doamna tailandeza?
- Doamna YVA? YVA?! YVA! YVA! (YVA e mai nazdravana!)      

- Domnisoara indianca?
- Domnisoara SPI?
si new entry:
- Domnisoara DNA?
- Domnisoara SRX?

Mda, ceva ceva imi vin si mie de revelion. Am vazut-o azi pe una la magazin, era de aia blonda oxigenata, care avea si bucile calumea. Si care isi "ingrijeste" gura. Estimez ca, mai mult ca sigur, o fi fost in masina de lux. Pe urma o alta pereche a speciei romane era in fata la casa, nu imediat in fata mea, ci urmatorii, cu increment de 2. Era o pizduta mai durdulie, imbracata decent, scump, probabil, desi nu parea foarte scump. Nu era prelucrtata la gura, nu avea aparenta de diva, nu era neaparat trendy. Aceasta era impreuna cu un cacanar, care iarasi parea spre tipul de corporatie, poate vreun CEO, poate bancher. Strict pe tinuta, nu etalau vreo opulenta exagerata, dar cumparasera multe si scumpe... cutii de bomboane de ciocolata scumpe si altele... incit nu mai reuseau sa plateasca, tinind rindul blocat. Au platit si-n numerar (cu milioanele), apoi cu cardul. Faza la care mi-am dat seama ca-s din lux. Cind terminasem check out-ul, ei stateau pe acolo, creindu-se o defazare.  Pe urma afara, cind eu asteptam microbuzul in statie, vad un Mercedes rosu-inchis (visiniu), autoturism de super-lux venind dinspre stinga. Cind trece pe linga mine, o recunosc din lateral pe pizda aia cu o mutra fandosita, aflata pe scaunul pasagerului... deci iata confirmarea!
Intr-adevar, se vede efectul libertatii dupa 29 de ani de la schimbarea regimului. Oamenii nu mai is o patura monotona si plumburie... ci apar fel de fel defecatii umanoide care mai de care mai impodobite, imbracate mai variat si scump, cu toale de la corporatii. "Culmea" e ca astia bogati nu par sa fie dintre cei care si muncesc pentru dobindirea averilor. Javrele astea ale capitalismului cu siguranta pledeaza pentru occidentalism si valori europene... cum altfel?! Iar noi, ceilalti, ce dracu facem? Balim la luxul lor? Aderam ca oile la aceleasi principii pentru ingrosarea rindurilor cind e nevoie?! Sa pretind si eu "I resist!"...?!!!


LE: add1: Distractia de revelion, la hala nr. 4 a uzinelor T-O

Am auzit ieri la radio un cintec de buna calitate. Recunoscind autorul si titlul aproximativ, l-am gasit apoi pe YT. Nu-l stiam, desi ascultasem mult in primavara anului trecut. E de pe la 1983, inclus pe un album din '84 sau '85. Sa ma engioinez si eu pe aici de revelion: 


La pachet cu asta, am mai scos unul romanesc, din vremurile actuale, pe care tot asa, il auzeam citeodata la radio. E o melodie mai fortatoare, cintata de o pizduta, care am observat ca are bucile calumea. Mai apare un cuplu de figuratie in videoclip, caracteristic lumii moderne, libere si evoluate... cu o pizda excitata a carei privire incremeneste de seriozitate la un moment dat, dorind sa se dea spre o futere arzatoare la individu' cu tatuaje. Pe astia asa i-au facut mumele lor si apoi societatea primitoare... sa se poata fute.


A trebuit sa le prelungesc in postare, deoarece posibilitatea de comentare pe platforma asta e aproape inutila.

LE (noaptea din 8-01-19):
add2: De revelion am "invitat-o" si pe doamna retro de pe peronul garii de nord, dar nu stiam ce nume sa-i asociez... poate chiar asta ii va ramine. Aceea de o extraordinara calitate per ansamblu. Nu pot preciza daca m-o fi stiut si aia, inclin sa cred ca da. Cind venea si se afla la vreo 6..7 metri, m-am intors la rindul meu incit am vazut-o frontal. Atunci s-a uitat un pic la mine, intersectindu-ni-se privirile. In rest, nu. Ba chiar as zice ca era suspect de impasibila, eu deplasindu-ma treptat mai aproape de ea si incercind sa stau cit mai stabil cu telefonul in mina solidarizata cu corpul, in conditii de lumina slaba, dupa cum mai scriam. Ma gindeam zilele trecute ca probabil n-o s-o mai vad niciodata. Adica nu s-a manifestat ca jigodiile alea boccii si iritate. Aproape ca i-as fi rostit niste sincere constatari si multumiri. Aflat in proximitatea unei femei de asta calumea, aproape ca mi-ar veni s-o cuprind de la spate, dar fara sa-i blochez bratele, ci pe la talie... s-o simt si eu mai bine pret de citeva secunde. Si sa-i fi soptit doar ca nu i se intimpla nimic. Asta scriu si eu doar imaginar, desi as fi fost curios in cazul doamnei retro daca ar fi avut increderea necesara incit sa nu se sperie, sa nu strige si sa nu se zbata. N-ar fi mai simplu sa presupunem ca ne cunoastem de o viata?

add3: Inca o plansa cu luneta montata provizoriu. Va trebui sa-i schimb diafragmele din carton, cu unele din cauciuc definitive, bagate tot prin presare, deoarece asta-i singura solutie practica (de autofixare) la lungimea si dimensiunea radiala a tubulaturii lunetei simplet. Bratarile de contact intre tuburi sint dintr-o piele sintetica, avind lipite pe partile active cite o fisie din ceva pisla subtire de la Lidrî. Probabil oi mai reveni cu alte imagini in postari viitoare. Sper sa reziste, sa nu-l uzeze, fiindca aluminiu asta e tare slab la frecare. Prin rezistenta ma refer la sute de ani, caci mai testasem si contactul cu o piele naturala, dintr-un alt cordon avind chiar grosimea potrivita, dar pielea aia era mult mai abraziva, raschetind din aluminu probabil de 5, chiar 10 ori mai mult la o trecere. PS: Plansa a iesit mai mare, de 1900 si ceva de pixeli pe lungime. Se va mai reduce la incarcare, dar n-am ce-i face, am intocmit-o pentru mine, cit mi s-a parut optima. Desi poate m-oi gindi sa incarc plansele pe flickr, apoi date aici cu link. Nu-mi dau seama daca or merge afisate cu previzualizare gen miniatura.

   

vineri, 28 decembrie 2018

Trecerea dejectiilor securiste la capitalism

Anul asta, mai mult decit in altii, in aceasta luna decemvrie am vazut si revazut mai multe emisiuni si secvente despre si din timpul revolutiei din 1989. Ocazie cu care azi l-am remarcat pe un istoric care imi place cum gindeste si vorbeste. Plus ca stie multe.

P1: 


P2:
 

Oricit de dur ar suna, cred ca acea revolta populara, dincolo de caracterul ei tragic inutil, a fost un moment istoric rusinos al romanilor, deoarece noi, ca natie, n-am fost in stare sa ducem pina la capat revolutia. Ci ne-am lasat foarte usor aburiti, ademeniti. Nici atunci, si nici in perioada imediat urmatoare, odata cu respingerea de catre noua putere a punctului referitor la lustratie din proclamatia de la Timisoara, observindu-se astfel mai clar originile si intentiile clasei politice autoinstalata la conducere... si autolegitimata prin "teroristi".

E interesant sa revad si urmatoarea emisiune Tuca Show:




LE: add (noaptea de 6-01):
- O emisiune Tuca Show cu revolutionari: 



- Si inca un fragment dupa 18..19 ani, avindu-l ca invitat pe Dumitru Dinca:
Pe Dan Iosif l-au cumparat ce de la PDSR, a avut un caracter josnic, desi voia sa para altfel la tv.

- Un extras dintr-o emisiune din 1990:



- La 25 de ani dupa:



Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...